”Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva. Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu și vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Și vor înșela pe mulți. Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci.
Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție, împotriva altei împărății și, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci, mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii.Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul. Pustiirea Ierusalimului şi venirea Fiului omului. De aceea , când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel , aşezată în Locul Sfânt – cine citeşte să înţeleagă! – atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi; cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă; şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina.Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar , din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.Atunci , dacă vă va spune cineva: ‘Iată, Hristosul este aici sau acolo!’, să nu-l credeţi. Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi, vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi .Iată că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: ‘Iată-L în pustie’, să nu vă duceţi acolo! ‘Iată-L în odăiţe ascunse’, să nu credeţi.Căci , cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. Oriunde va fi stârvul , acolo se vor aduna vulturii.Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate.Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”
În Evanghelia după Matei în capitolele 24-25 se găsește cel mai cuprinzător răspuns al lui Isus din evanghelii la întrebarea legată de răpirea Bisericii.
În răspunsul lui, Domnul Isus descrie mai întâi evenimentele care vor avea loc înainte de a doua Lui venire. El vorbește despre înșelăciunea falșilor mesia, despre războaie, cutremure, foamete și epidemiile caracteristice perioadei descrise ca „începutul durerilor” (Matei 24: 4-8). Este începutul scenariului zilelor din urmă, numărătoarea inversă până la revenirea Domnului.
Faptul că evenimentele profețite în Biblie se desfășoară în vremea noastră, ne face să credem că trăim acum zilele din urmă și că Isus va veni curând. Aceasta este speranța noastră. Proorociile arată că, în ciuda necazurilor și suferințelor de pe pământ, cei care se încred în Domnul au parte de un final fericit. Domnul Isus Mesia va reveni să salveze omenirea de la autodistrugere (nu vedem noi bine că acest lucru că se petrece în zilele noastre!) și o va judeca cu dreptate. Atunci El va alunga pe nelegiuiți, pe cei responsabili de răul prezent și va întări Împărăția Lui Mesianică pe pământ, unde va domni pacea și dreptatea.
Însă este și o veste mai puțin bună pentru că Domnul Isus face o avertizare cu privire la o perioadă unică de Mare Necaz. Răutatea umană își va atinge apogeul în istorie şi pământul va fi lovit de calamități: „Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.” (Matei 24:21-22)
Se ridică întrebarea: Există salvare de această perioadă de necaz?
Vedem deja problemele care domnesc în lume, cu marginalizarea creștinismului şi persecutarea creștinilor. În final tot globul va trece prin astfel de încercări şi dacă aşa va fi, cum vom putea face faţă nenorocirilor?
Noi credem însă că Isus va răpi la cer la evenimentul cunoscut ca Răpirea bisericii pe adevărații credincioși născuți din nou din Duhul lui Dumnezeu, înainte de începerea Necazului cel Mare.
Este adevărat faptul că pe pământ creștinul are parte de necazuri. Domnul Isus relata: „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33) Însă, mai mult decât aceste necazuri cotidiene, Biblia descrie o perioadă specifică de Necaz, nu numai în cărțile din Evanghelia după Matei și Apocalipsa (cap.6-19) ci și în alte pasaje din Biblie.
Această perioadă de mare încercare va fi după Răpire şi va dura şapte ani. Pavel scrie despre acest eveniment: „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1Tesaloniceni 4:16-17).
Cei ridicaţi la cer, la Răpire, şi cei înviaţi din morţi vor fi duşi înaintea scaunului de judecată a lui Cristos (2 Corinteni 5:10); vor fi judecaţi pentru faptele lor (1 Corinteni 3:13-15).Vor primi trupuri de slavă (1Corinteni 15:50-54) şi vor fi duşi la ospăţul de Nuntă a Mielului (Apocalipsa 19:1‑9). Apoi se vor întoarce pe pământ cu Domnul Isus în trupuri glorificate şi vor domni cu El în Împărăția Mesianică (Apocalipsa 19.11-20.6).
Ce se întâmplă după răpirea credincioșilor? Va fi război, foamete și sute de milioane de oameni vor muri (Apocalipsa 6). Când Fiara/Anticristul şi Proorocul mincinos vor ajunge la putere, impunând închinarea la un dumnezeu fals, omenirea va fi condusă de cea mai neagră tiranie din istorie (Apocalipsa 13). Judecata lui Dumnezeu se va dezlănțui peste Fiară, Profetul mincinos şi peste cei care-i vor urma în nenorocirile care vor lovi pământul, prin judecata peceților, a trâmbițelor şi a potirelor din Apocalipsa. În final, țările lumii se vor aduna la Armaghedon pentru bătălia finală, înainte de revenirea lui Mesia cu mare putere şi slavă, care va pune capăt acestei perioade îngrozitoare. El va judeca lumea şi va domni din Templul va fi fost reconstruit în Ierusalim pe un pământ reînnoit în timpul celor 1.000 de ani de domnie milenară (Apocalipsa 16-19).
Chiar în timpul Necazului, o mare mulţime de oameni Îl vor primi pe Domnul Isus ca Mântuitor și Salvator şi mulți își vor da viața ca martiri ai credinţei (Apocalipsa 7). Cei credincioși, care mor în timpul Necazului, după revenirea Domnului Isus, vor fi înviați (Apocalipsa 20) şi cei care vor supraviețui necazului ca şi credincioşi vor intra în perioada milenară în trupuri muritoare şi vor repopula pământul. Necredincioșii care supraviețuiesc vor merge înaintea Domnului la judecata oilor și caprelor (Matei 25), vor fi alungați de pe pământ și nu vor intra în Împărăția Mesianică. Satan care a fost responsabil de nelegiuirea din lume și care este puterea din spatele Fiarei şi a profetului mincinos, va fi legat în timpul perioadei milenare și apoi dezlegat pentru puțină vreme la sfârșitul mileniului, când va aduna pe cei răzvrătiți împotriva Domnului (urmașii supraviețuitorilor Necazului cel mare care vor contesta conducerea Domnului). Acesta va fi sfârșitul acestei lumi, pentru că Domnul va face un cer nou şi un pământ nou unde vor locui pentru totdeauna credincioșii din toate vremurile.
Domnul Isus subliniază de mai multe ori data necunoscută a venirii Lui şi apelul repetat la veghere. „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” (Matei 24:36) „Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.” (Matei 24:42-44).
Domnul Isus ne dă un semn pe care să-l recunoaștem cu privire la revenirea Lui – semnul smochinului. Smochinul este simbolul vieţii naţiunii Israel în Osea 9.10 şi Ieremia 24. Când Isus a spus că smochinul va fi tăiat dacă nu aduce rod în Luca 13.6-9, El vorbea în mod clar despre Israel fără rodul neprihănirii lui Dumnezeu şi despre judecata apropiată a lui Israel, căderea Ieruslimului şi împrăştierea poporului evreu.
În Matei 21.19, Isus a blestemat smochinul şi smochinul s-a uscat. Această minune neobișnuită a avut o semnificaţie spirituală : viaţa naţională a Israelului era pe cale să se usuce. Înfrunzirea smochinului va fi un semn vizibil pentru oamenii din întreaga lume cu privire la un mare eveniment – revenirea lui Mesia. Isus face clar acest lucru: „De la smochin învățați pilda lui: când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape. Tot așa, şi voi, când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.” (Matei 24:32-33)
Înverzirea smochinului, adică renașterea lui Israel ca țară, împreună cu celelalte semne ale venirii au loc chiar în zilele noastre – recunoaștem venirea Domnului pentru a-și strânge la Sine poporul Său.
Cele două pilde subliniază că venirea Domnului va fi la o dată neașteptată: Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. (Matei 24:36) „Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.” (Matei 25:13). Această secţiune conţine şi comparaţia cu zilele lui Noe. Concluzia e că în momentul venirii Domnului Isus, viaţa îşi va urma cursul obişnuit, când, deodată, unul va fi luat şi altul va fi lăsat în urmă. „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului”. (Matei 24:37-39)
Cunoscând toate aceste pasaje biblice, trebuie să fim gata de venirea Domnului, să avem siguranţa mântuirii, prin pocăinţa şi credinţa în El, să ne curăţim de păcat şi plini de Duhul Sfânt, să aşteptăm venirea Lui: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2:11-14)
