Prorocul Ieremia vorbește despre o perioadă de necaz pentru poporul Israel: ”Mânia aprinsă a Domnului nu se va potoli până ce va împlini şi va înfăptui gândurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor”. (Ieremia 30:24). În ebraică, acharit ha Yamim, este o sintagmă pentru ultimele zile ale acestui veac, zile ce vor precede revenirea lui Mesia, când va instaura împărăţia de o mie de ani.
Însă anterior acestui eveniment, poporul evreu va reveni în Israel: Iată, vin zile, zice Domnul, când vo
i aduce înapoi prinşii de război ai poporului Meu, Israel şi Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi în ţara pe care am dat-o părinţilor lor, şi o vor stăpâni.” (Ieremia 30:3). Părinţii lor sunt Avraam, Isaac şi Iacov, iar Dumnezeu a făcut cu ei un legământ prin care le va da în stăpânire ţara promisă: ”Voi pune legământul Meu între Mine și tine şi sămânța ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veșnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminței tale după tine. Ție, şi seminței tale după tine, îți voi da tara în care locuiești acum ca străin, şi anume îţi voi da toată tara Canaanului în stăpânire veșnică; și Eu voi fi Dumnezeul lor.” (Geneza 17:7-8). Acest pasaj indică un semn al zilelor din urmă.
De asemenea în Psalmul 102 se tratează o temă similară: ”Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam. Tu Te vei scula şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să Te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el. Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului şi le e milă de ţărâna lui. Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pământului, de slava Ta. Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul şi Se va arăta în slava Sa. … Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul care se va naşte să laude pe Domnul!” (Psalmi 102:12-18).
Expresia în ebraică pentru poporul care se va naşte este HaDor HaAcharon, aceiaşi expresie din Ieremia 30:24, care înseamnă ultima generaţie. Atunci când Domnul Isus i-a învățat pe ucenici despre revenirea Sa, a spus despre „smochinul care va înmuguri” (Matei 24), iar smochinul reprezintă viaţa naţională a Israelului. Aşadar, restaurarea (înmugurirea) Israelului este un semn al apropiatei Sale reveniri.
Prorocul Ieremia prorocește că această întoarcere în ţară nu va fi urmată de o perioadă de pace, ci o vreme de necaz. Aşa vorbeşte Domnul: „Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace! Întrebaţi şi vedeţi dacă nu cumva naşte vreun bărbat! Pentru ce văd pe toţi bărbaţii cu mâinile pe coapse ca o femeie la facere? Pentru ce s-au îngălbenit toate feţele? Vai! căci ziua aceea este mare; niciuna n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea. (Ieremia 30.4-11).
Vremea de necaz este comparată cu „o femeie la facere”. Yalad este cuvântul ebraic pentru durerile de naștere și se regăsește în Isaia 13 unde este asimilat vremurilor din urmă, de mare necaz. În Noul Testament citim următoarele despre cea de a doua venire a lui Hristos: ”Când vor zice: „Pace și liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată; și nu va fi chip de scăpare.” (1 Tesaloniceni 5:3).
În Evanghelia după Matei se prezintă cuvintele Domnului Isus privitoare la „începutul durerilor” care descrie evenimentele premergătoare venirii Sale. Cuvântul utilizat în limba greacă este „Odin”, acelaşi cuvânt folosit pentru „durerile naşterii” din Tesaloniceni.
Durerile femeii aflate în travaliu sunt contracţii care se înteţesc şi devin mai intense pe măsură ce se apropie momentul naşterii. Odată ce sunt puse în mişcare, nu mai pot fi oprite până la naşterea copilului. În termeni profetici, o serie de întâmplări vor provoca durere care se va intensifica până când va avea loc A doua Venire a Domnului. Odată ce acest proces este pus în mişcare, nu poate fi oprit până la venirea Domnului. Acest proces a fost declanşat de evenimentele din Israel şi Ierusalim.
În cartea Daniel citim: ”În vremea aceea se va ridica marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.” (Daniel 12:1).
Domnul Isus a vorbit despre vremurile care preced revenirea Sa: Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate (Matei 24:21, 22). Fără intervenţia lui Dumnezeu, Israelul ar pieri: ”Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea… Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.” (Ieremia 30:7, 11).
În Biblie, există o serie de pasaje cu privire la zilele din urmă centrate pe Israel şi Ierusalim în contextul unui conflict major din care Israel va ieşi biruitor datorită intervenţiei lui Dumnezeu. În mod evident, se evidențiează cuvintele lui Dumnezeu despre judecarea poporului Israel din Isaia 59:15-20, 64-66, Ezechiel 38-9, Ioel 2-3, Zaharia 12-14, Ieremia 30:11. De ce vrea Dumnezeu să judece poporul Lui? Din mesajul prorocilor observăm că Dumnezeu a dorit să îndrepte ceva greşit din viaţa poporului Său. Mare parte din profeţia lui Ieremia arată spre lucrurile greşite practicate de generaţia sa, care trebuiau corectate, cum ar fi: ”Îndreptaţi-vă căile şi faptele, şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta… Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strâmb, aduceţi tămâie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi!… Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, şi ziceţi: „Suntem izbăviţi!”… ca iarăşi să faceţi toate aceste urâciuni! (Ieremia 7:3-11). Dar mare parte a textului se poate aplica nu numai Israelului modern, ci şi tuturor naţiunilor lumii. Este ceva mai mult de atât, există o problemă specifică Israelului, pe care Dumnezeu doreşte să o corecteze în zilele din urmă ale acestui veac, și anume identitatea lui Mesia.
În Israelul secular, problema legată de identitatea lui Mesia nu reprezintă o chestiune arzătoare şi mulţi ar spune că e depăşită, iar venirea lui Mesia este considerată o speranţă iluzorie a lumii reale. Printre evreii religioşi există credinţa în „venirea lui Mesia, deşi El zăboveşte”. Conform acestora, programul lui Mesia cuprinde pacea în Israel şi în lume, revenirea evreilor în Israel, reconstruirea Templului, ceea ce îi provoacă pe evrei să umble în lumina Legii, iar pe Neamuri să-L respecte pe Dumnezeu. Însă în mare parte evreii consideră că Domnul Isus nu este Mesia, evenimentele descrise în Noul Testament neavând nicio semnificaţie mesianică pentru evrei.
Astfel că Dumnezeu doreşte ca, în vremurile din urmă, să corecteze greşelile înfăptuite de poporul evreu. În pasajul din Ieremia, Israel aude „o voce de cutremur, de frică, şi nu de pace”. Deşi a căutat pacea cu vecinii, Israelul de astăzi nu a găsit-o. Profeţiile biblice menţionează un „proces de pace” care împinge Israelul spre un „legământ cu moartea” (Isaia 28:18) care va fi rupt după 3 ani şi jumătate (Daniel 9:27).
Urmare acestui gest va fi vremea necazului lui Iacov prorocit de prorocul Ieremia, necaz despre care a vorbit Isus în Evanghelia după Matei.
Israel va găsi pacea prin cel pe care la disprețuit și părăsit. Domnul Isus însuși a plâns pentru poporul Său: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată. (Luca 19:41-44).
Aşadar, dacă poporul ar fi cunoscut în Domnul Isus pe Mesia, ar fi cunoscut şi pacea; dar ei L-au respins, astfel că Domnul Isus a prorocit că peste acea generaţie se va abate urgia – Templul va fi dărâmat, poporul va fi risipit în toate ţările lumii, iar Ierusalimul va fi „călcat în picioare”, condus de către străini „până se vor împlini vremurile neamurilor”. Şi toate aceste evenimente vor avea loc pentru că nu a cunoscut vremea când ai fost cercetată. Astfel s au împlinit proorociile făcute de Daniel: ”După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile.” (Daniel 9:26).
Conform celor spuse de Daniel, în zilele celui de-al doilea Templu, va veni Mesia, pentru a fi „stârpit, adică va muri de o moarte ispăşitoare, ca jertfă pentru păcatele altora. Prin această jertfă pentru păcatele lumii, cei care se întorc la Isus vor cunoaşte „lucrurile care aduc pacea”: ”Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (Isaia 53:4-6).
Daniel proroceşte că, după venirea lui Mesia, va urma o perioadă lungă de războaie şi pustiiri, după ce oraşul Ierusalimul va fi distrus, iar cel de Al Doilea Templu va fi dărâmat. Această profeţie ce s a implinit în anul 70 d.Hr. întăreşte cu atât mai mult faptul că Domnul Isus a fost Mesia care a murit pentru păcatele noastre şi a înviat din morţi pentru a aduce iertare şi viaţă veşnică tuturor celor care i-o cer.
Recunoaşterea acestui adevăr este esențială pentru mântuirea lui Israel în ultimele zile ale scenariului descris de aceste profeţii. În multe pasaje din Biblie citim despre o revărsare a Duhului Sfânt în zilele din urmă: Isaia 32:15, Ezechiel 39:29, Ioel 2:28, 29. În Evanghelia lui Ioan, Domnul Isus a vorbit despre lucrarea Duhului Sfânt care va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata (Ioan 16:8-11) şi va întoarce privirile oamenilor spre Mântuitor. Domnul Isus a zis: El va mărturisi despre Mine (Ioan 15:26). Duhul Sfânt va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul de a-l respinge pe Isus ca Mesia şi va arăta spre El – Cel în care trebuie să ne încredem pentru a primi mântuirea. ”Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi născut”. (Zaharia 12:10).
Cel care a fost străpuns este Isus Mesia; El a murit pentru păcatele lumii şi numai prin El putem primi mântuirea şi o nouă viaţă. Oricine va chema numele Lui de Mântuitor va cunoaşte puterea de curăţare a sângele Său, vărsat pentru păcatele lumii şi vor şti că păcatele le sunt iertate şi sunt în pace cu Dumnezeu.
În continuare, prorocul Zaharia ne îndreaptă privirile spre zilele din urmă când Dumnezeu va corecta ce este greşit în Israel care în final va descoperi pe Domnul Isus ca Mesia : În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor pentru păcat şi necurăţie. (Zaharia 13:1). Atunci Israel va intra în „noul legământ”, ce-L va face cunoscut pe Domnul şi vor şti că păcatele le sunt iertate: ”Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul. Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”, ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor (Ieremia 31:31-34).
Conflictele actuale din jurul Israelului pregăteşte vremea revenirii lui Mesia. Prorocul Zaharia descrie o vreme de mare necaz în care două treimi din populaţia lumii va fi nimicită (Zaharia13:8), iar Dumnezeu va permite ca toate ţările să lupte împotriva Ierualimului (Zaharia 14:2), dar Domnul Se va arăta şi va lupta împotriva acestor neamuri. Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, același loc unde Domnul Isus s-a înălţat la cer (Faptele Apostolilor 1).
Profeţia din cartea Zaharia este în concordanță cu cea din Apocalipsa 19 care descrie a doua venire a lui Hristos pe pământ, însoţit de sfinţii Săi. Atunci Domnul va fi Împărat peste tot pământul (Zaharia 14:9) şi se va instaura Împărăţia Mesianică: „Împărăţiile lumii au trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” (Apocalipsa 11:15). Doamne Isuse te rugăm să mântuiești poporul tău Israel și să așezi împărăția Ta pe pâmânt cât mai repede. Amin!
