Când te uiți la ceea ce se petrece în lume, vezi că toate popoarele sunt cuprinse de neliniște, nemulțumire și frustrare. În orice societate, fie că este vorba de dictatură sau de democrație, de regimuri politice de stânga sau de dreapta, lucrurile merg din rău în mai rău. Oamenii simt că nu sunt reprezentați în mod real de guvern și de cei aflați la conducere, iar la orizont se conturează noi și noi crize, fără nici o rezolvare concretă.
Există corupție, lăcomie și răutate. Oamenii cinstiți devin tot mai săraci și nu mai au bani destui pentru mâncare și încălzire. Chiar și în țările occidentale există sărăcie și se înfăptuiesc tot felul de nelegiuiri, acte aleatorii de violență, există familii destrămate, abuzuri de droguri și alcool și tot mai multe tensiuni între oameni de diferite rase și naționalități. Mulți tineri se gândesc cu îngrijorare la viitorul lor și se întreb dacă chiar mai au un viitor în această lume.
Lucrurile sunt mult mai rele în țările unde sunt dictaturi, cum ar fi Rusia, China, Iran, Coreea de Nord care își oprimă cetățenii răpindu-le libertatea și amenință lumea cu război cu arme de distrugere în masă. Africa și Orientul Mijlociu sunt cufundate în sărăcie, foamete, război, opresiune și terorism care amenință zilnic viețile oamenilor.
Apoi vedem o creștere a dezastrelor naturale, cum ar fi secete, inundații, valuri de temperaturi extreme. Războiul bate la ușile noastre și a afectat aprovizionarea cu alimente și energie în toată lumea. Deja se vorbește de un nou război mondial, cu spectrul amenințării nucleare.
Toată această realitate se poate compara cu imaginea vaporului Titanicului înainte de a se scufunda. Pasagerii nu credeau că vasul se va scufunda și aveau încredere în echipajul de conducere. Există atât de multe găuri în această societate, încât ea nu mai poate fi peticită. Corabia noastră înfățișată de societatea în care trăim se prăbușește și, împreună cu ea, și oamenii care o formează.
Chiar acum liderii lumii se reunesc în organizații internaționale și concep proiecte cu soluții de rezolvare a problemelor lumii printr-o „nouă ordine mondială” în „Marea resetare” , care vrea să schimbe radical capitalismul occidental spre o ordine care controlează total individul.
Liderii lumii și-au propus să controleze locul în care trăim, banii pe care îi avem, cheltuielile și deplasările, mâncarea noastră, chiar și ceea ce gândim și vorbim. Sunt împotriva oamenilor care vor să trăiască independent și care au opinii contrare conducerii. Chiar afirmă fără rușine că ar dori să fie mai puțini oameni pe pământ.
Ca să ajungă la acest control, vor trebui mai întâi să falimenteze democrația și economia de piață. Să justifice intervenția în economie și societate prin diferite mecanisme de intervenție, deși istoria a reținut că aceste mecanisme falimentare.
În numele asigurării bunăstării generale vor să controleze economia, mijloacele de comunicare și să suprime orice opoziție. Pentru ei sistemul comunist chinez conceput cu credite sociale este un bun exemplu în acest sens.
Pentru a putea obține acordul celor mai mulți, ei trebuie să-i convingă că se confruntă cu o criză atât de gravă încât numai programul propus de ei va evita prăbușirea societății și dispariția vieții pe pământ. Criza Covid a fost un instrument util în acest proces, fiind folosită ca instrument de monitorizare și control.
Alt instrument de care vor să se folosească este ideea că schimbările climatice duc la sfârșitul civilizației. Vor să convingă oamenii să reducă utilizarea combustibililor fosili și să accepte programul Zero Carbon. Deși este adevărat că poluarea este un factor de degradare a naturii care ne înconjoară, totuși, așa cum afirmă și mulți oameni de știință, intervențiile propuse de ei au puține șanse să facă o diferență radicală asupra vremii.
Dar, în realitate, măsurile lor duc la o criză economică și socială gravă, pe fondul limitării energiei și a disfuncțiilor energetice ceea ce va scădea nivelul de trai. Ei declara că aceste măsuri extreme sunt necesare datorită crizei cu care se confruntă societatea încercând să controleze mass-media, educația și internetul, și să suprime libertatea de exprimare și de conștiință. Însă o dată ajunși la putere se va ajunge la sfârșitul democrației.
Tot ce se întâmplă în lume ne este însă adus la lumină de profețiilor biblice despre zilele din urmă. Pandemia Covid, groaza încălzirii globale, războiul din Ucraina, înmulțirea dezastrelor naturale, lipsurile și amenințarea cu foametea, accentul pus pe globalizare, au fost profețite de Domnul Isus care le-a spus ucenicilor ce va urma să se întâmple la sfârșitul acestui veac, înaintea revenirii Sale: Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție, împotriva altei împărății și, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. (Matei 24:6-8)
Această perioadă descrisă ca începutul durerilor corespunde cu perioada istorică actuală. După această perioadă va urma Necazul cel Mare, care este prezentată de Biblie ca fiind o perioadă extrem de grea: Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar , din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate. (Matei 24:21-22)
Adică această criză va fi atât de gravă încât Dumnezeu este nevoit să intervină să pună capăt împărăției omului pe pământ, altfel ar însemna sfârșitul vieții pe pământ: Vor fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor; oamenii își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci, vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere și slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” (Luca 21:25-28).
Perioada intitulată Necazul cel Mare este descris în Cartea Apocalipsa, dar și de alți profeții evrei (a se vedea numai Isaia 24, Ieremia 30, Daniel 12, Zaharia 12-14) care descriu această perioadă de șapte ani, împărțită în două jumătăți de trei ani și jumătate. Necazul cel mare începe cu cei patru călăreți ai Apocalipsei care aduc în lume înșelăciune, război, foamete și moarte. (Apocalipsa 6).
Călărețul de pe calul alb este un personaj carismatic înșelător cunoscut sub numele de antihrist, care își începe ascensiunea la puterea, atingând punctul culminant în cei trei ani și jumătate de necaz. Odată ajuns la putere, capabil să controleze omenirea, înființează sistem marcat prin semnul fiarei, în care oamenii nu pot cumpăra sau vinde fără un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte. Noul sistem va fi o dictatură se va instala treptat prin aplicarea proiectelor organizațiilor globaliste care vizează înființarea unui guvern mondial. În același timp evenimente cataclismice lovesc pământul. În urma războaielor, foametei și a dezastrelor naturale va pieri cel puțin jumătate din populația lumii.
Înainte de această perioadă de necaz lideri lumii acesteia se vor reuni cu gândul să se împotrivească lui Dumnezeu. În Psalmul 2 ni se spune următoarele: ”Pentru ce se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte? Împărații pământului se răscoală și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând: „Să le rupem legăturile și să scăpăm de lanțurile lor!” Cel ce șade în ceruri râde, Domnul Își bate joc de ei. Apoi, în mânia Lui, le vorbește și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând: „Totuși Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.”
Cei care i se împotrivesc sunt în realitate antihriști. Ei strigă că vor să ne elibereze de sclavia lui Dumnezeu, dar ei însuși sunt robi păcatului și vor să ne înșele și pe noi. Poruncile lui Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu limitează răul în lume și ne aduc adevărata libertate. Însă ei nu vor să trăiască după poruncile lui Dumnezeu, vor să le încalce și să facă numai ceea ce vor ei.
Domnul Isus va veni la sfârșitul acestei perioade de necaz ca rege al regilor și domn al domnilor și va înfrânge Antihristul cu oștirile sale la Armaghedon. (Ioel 3, Zaharia 14, Apocalipsa 16.12-16, 19.11-21).
Mesia va domni pe pământ din Ierusalimul restaurat, aducând pace și dreptate în Israel și în națiunile din jur și în întreaga lume în Împărăția Sa milenară (Isaia 2.1-4, 11-12, Psalmul 72, Zaharia 14, Apocalipsa 20).
Dumnezeu pregătește o cale de ieșire
În profeția biblică se folosește o comparație pentru criza zilelor din urmă cu perioada de travaliu a femeii însărcinate: Pentru că voi înșivă știți foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea. Când vor zice: „Pace și liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu va fi chip de scăpare. (1 Tesaloniceni 5:2-3).
Când femeia intră în travaliu, ea trece printr-o serie de dureri, contracții, care se măresc pe măsură ce se apropie nașterea pruncului. Acest proces este ireversibil, astfel că, odată început, nu mai poate fi oprit până la naștere. Exact așa este în lumea de azi. Pe măsură ce trece timpul, cu cât ne apropiem de a Doua Venire a Domnului Isus Hristos, se măresc unele evenimente, iar odată declanșate nimeni nu le mai poate opri. Dar sfârșitul travaliului aduce fericirea femeii la nașterea pruncului dorit: ”Femeia, când este în durerile nașterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar, după ce a născut pruncul, nu-și mai aduce aminte de suferință, de bucurie că s-a născut un om pe lume”. (Ioan 16:21)
Pentru cei care doresc revenirea Domnului Isus, pentru cei care veghează și așteaptă venirea Sa, la revenirea Domnului toate evenimentele triste se vor transforma într-o mare bucurie. Dar pentru cei care Îl resping pe Domnul Isus, venirea Lui va fi un prilej de groază: ”Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților. Și ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui și cine poate sta în picioare?” (Apocalipsa 6:15-17).
Domnul Isus ne‑a învățat că la declanșarea acestor evenimente trebuie să privim către cer, pentru că mântuirea noastră se apropie (Luca 21.28), dar trebuie să fim și treji: ”Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă , ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului.” (Luca 21:34-36)
Domnul Isus ne îndeamnă să nu ne lăsăm apăsați de lume și grijile ei, ci să veghem pentru a fi pregătiți pentru venirea Sa, despre care spune că va fi fără veste asemenea unui hoț în noapte.
A Doua Venire a Domnului Isus pe pământ va fi precedată de toate semnele anunțate în Biblie. Ultimul semn, de „după necazul acelor zile” va fi o întunecime care va cuprinde pământul, când soarele, luna si stelele nu vor mai lumina (Matei 24.29-30). A Doua Venire pe pământ va fi un eveniment anticipat și de către necredincioși.
Astfel apare întrebarea legată de alte profeții care descriu o venire fără veste a Domnului, ca un hoț în noapte, venire neanunțată, iminentă, într-o zi obișnuită ca oricare alta. Domnul Isus vorbește despre un moment din viitor când unul va fi luat și altul va fi lăsat: ”Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului. Atunci , din doi bărbați care vor fi la câmp, unul va fi luat și altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată și alta va fi lăsată. Vegheați dar , pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru. Să știți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea , și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.” (Matei 24:36-44).
Răspunsul la această întrebare este că venirea Domnului Isus va fi în două etape: mai întâi venirea fără veste, când sfinții (credincioșii mântuiți în Isus) sunt luați din lume la Domnul „în văzduh”, apoi venirea Domnului cu mare putere și slavă pe pământ împreună cu sfinții la sfârșitul necazului de șapte ani.
La venirea Domnului fără veste, care se traduce prin răpirea bisericii, Domnul Isus îi va lua din lume pe toți credincioșii născuți din nou: ”Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte.” (1 Tesaloniceni 4:13-18).
Domnul va lua de pe pământ în mod supranatural la El pe cei credincioși Lui (Ioan 14:3, 1 Tesaloniceni 4:18) care vor primi trupuri veșnice (1 Corinteni 15:52-53), vor trece înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (2 Corinteni 5:10), vor merge la ospățul de Nuntă a Mielului (Apocalipsa 19:6-9) și se vor întoarce cu El pe pământ în trupuri slăvite să domnească în împărăția milenară (Apocalipsa 19-20). Ei vor fi apoi cu El pentru veșnicie în ceruri noi și pământ nou (2 Petru 3, Apocalipsa 21-2).
Cei credincioși vor fi puși la adăpost de judecata care va lovi pământul. La fel a fost cu Noe și familia lui care au fost călăuziți de Dumnezeu să construiască o corabie (loc de adăpost) înainte de judecata potopului sau cu Lot și familia lui care au fost feriți, duși într-un loc sigur înainte ca judecata să lovească Sodoma și Gomora.
Apostolul Pavel a descris nădejdea binecuvântată pe care o avem în revenirea Domnului Isus: ”Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune (Tit 2:11).
Barca noastră de salvare este însuși Domnul Isus. El este mielul lui Dumnezeu care s-a dat de bunăvoie ca jertfă lui Dumnezeu pentru ispășirea păcatelor noastre. Dacă acceptăm jertfa Lui, credem în inima noastră că Dumnezeu L-a înviat din morți, cerem iertare pentru păcatele noastre și ne pocăim de ele (adică renunțăm la ele în viața noastră zilnică), atunci Dumnezeu ne pecetluiește cu Duhul Lui ca să fim răscumpărați din această lume rea și să fim la adăpost de judecata care va veni peste ea. „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” (Faptele Apostolilor 2: 38-40).
