Vedem din ce în ce mai mult cum titluri legate de iminența sau chiar începerea celui de al Treilea Război Mondial apar peste tot în media. Astfel, Rusia a amenințat de multe ori alianța NATO ca va trimite rachete încărcate cu focoase nucleare în capitalele europene, China face manevre militare de intimidare a Taiwan-ului, iar Turcia și Iranul amenință constant Israelul cu războiul.
Ce spune însă Cuvântul lui Dumnezeu despre toate aceste lucruri? Sunt acestea prevestite de Biblie? Care este succesiunea lor în planul lui Dumnezeu și cum ar trebui să ne raportăm noi la aceste evenimente?. Acestea sunt câteva întrebări la care articolul de față încercă să răspundă.
1. Începutul durerilor
Mai întâi Biblia vorbește de o perioadă de început al durerilor. Când ucenicii l-au întrebat pe Domnul Isus care vor fi semnele revenirii Sale, El a răspuns prin următoarele cuvinte: Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, fiindcă toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății și, în unele locuri, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumă. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor (Matei 24:6-8).
Domnul Isus spune că atunci când veți vedea că aceste lucruri încep să se întâmple, acesta nu este sfârșitul, ci doar începutul durerilor. Astfel va începe un interval de timp care va aduce „Necazul cel mare” și care precede revenirea Domnului.
Expresia „începutul durerilor” se referă la durerile femeii aflate în travaliu, o expresie folosită deseori în profețiile biblice, asociată cu evenimentele zilelor de pe urmă. Când femeia intră în travaliu, ea trece printr-o serie de dureri care cresc în intensitate pe măsură ce se apropie nașterea. Acest proces este ireversibil, odată început, nu mai poate fi oprit până la naștere. Exact așa este în lumea de azi. Pe măsură ce trece timpul, cu cât ne apropiem de a Doua Venire a Domnului Isus Hristos, se întețesc unele evenimente, o dată declanșate nimeni nu le va mai putea opri. O altă caracteristică este fericirea femeii la nașterea pruncului dorit. Pentru cei care doresc revenirea Domnului Isus, pentru cei care veghează și așteaptă venirea Sa, la revenirea Domnului toate evenimentele triste se vor transforma într-o mare bucurie.
Însă ne putem întreba pe drept când vor începe „durerile”? Noi credem că vremea durerilor a început deja cu primul conflict global, adică Primul Război Mondial care a antrenat țări din Europa, Orientul Mijlociu, America de Nord și Imperiul Britanic și care a dus la pierderea a 20 de milioane de vieți. Acest război a creat condițiile pentru al Doilea Război Mondial cu urmări devastatoare soldate cu 60 de milioane de morți și uciderea în Holocaust a milioane de evrei. Din cel de-al Doilea Război Mondial a apărut Războiul Rece și divizarea Est-Vest a Europei plasând NATO și aliații săi împotriva lumii comuniste conduse de Uniunea Sovietică și China. În această perioadă au mai existat și alte războaie sau revoluții pe tot cuprinsul lumii, care au dus în final la moartea a peste 200 de milioane de oameni.
Însă un alt semn distinctiv al perioadei de început al durerilor este și faptul că poporul Israel a fost adunat pe teritoriul său istoric pe care Dumnezeu l-a dat în stăpânire. Astfel, o serie de proroci din Vechiul Testament au prorocit despre restaurarea poporului Israel, printre care prorocul Ieremia și Ezechiel: ”Ascultați Cuvântul Domnului, neamuri, și vestiți-l în ostroave depărtate! Spuneți: „Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna și-l va păzi cum își păzește păstorul turma.” (Ieremia 31.10). ”Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate țările și vă voi aduce iarăși în țara voastră”. (Ezechiel 36.24). De asemenea Domnul Isus însuși a prorocit că poporul Israel va cădea sub ascuțișul sabiei, că vor fi luați robi printre toate neamurile și că Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.
Statul Israel a fost înființat în 1948, împlinindu-se astfel profețiile biblice. Biblia arată că poporul evreu va rămâne în teritoriul respectiv până când Domnul Isus se va întoarce pentru a-Și stabili domnia pe pământ, după bătălia finală asupra Ierusalimului. Până acum toate tentativele repetate ale națiunilor vecine de a șterge de pe fața pământului Israelul au fost și vor fi sortite eșecului pentru că Dumnezeu a promis că va păstra poporul Israel până la cea de a doua revenire a Domnului Isus pe pământ în Ierusalim.
2. Războiul lui Gog și Magog din cartea Ezechiel și legătura cu evenimentele actuale din Siria
Legat de vremea sfârșitului, Biblia prezice două evenimente care nu s-au întâmplat încă în legătură cu Siria. Primul eveniment este distrugerea Damascului și al doilea eveniment este războiul lui Gog din țara Magog
Israelul va fi invadat din nordul țării, dinspre Siria. Invazia va fi coordonată de o putere din nordul îndepărtat al Israelului de „Gog din țara Magog”. Este vorba despre Rusia, țară care, deși a fost grav afectată de războiul cu Ucraina, iar armata sa epuizată, va fi capabilă însă să își refacă armata după pacea cu Ucraina mai repede decât se așteaptă mulți și să acționeze împotriva Israelului.
De asemenea Rusia se va uni cu Turcia, care se află la nord de Israel și care tocmai s-a implicat mult mai mult în situația siriană și a declarat deschis intenția de a se lupta cu Israelul, și cu Iranul care este oricum dușmanul declarat al Israelului.
Mai jos ne vom ocupa pe larg de aceste două evenimente.
În cartea Isaia stă scris că Damascul va înceta să mai fie o cetate și va deveni o grămadă de ruine (Isaia 17:1). Unii teologi consideră că acest eveniment s-a întâmplat în timpurile biblice, când asirienii au jefuit Damascul în 733 î.Hr. Cu toate acestea, Damascul a rămas în continuare locuit. În contextul profețiilor legate de Israel și Dumnezeu, acest pasaj pare să descrie o pustiire generală.
Abia în zilele noastre apare ca posibil să fie împlinită această prorocie. Astfel, revoluția militanților islamici din Siria a răsturnat cu viteza fulgerului ani de domnie a familiei Assad în decembrie 2023 provocând multă distrugere în Siria și chiar în Damasc. Această acțiune s-a asemănat izbitor de mult cu profeția veche de 2500 ani „împotriva Damascului”. Hamatul și Arpadul sunt roșii de rușine, căci au auzit o veste rea și tremură; frica lor este ca o mare înfuriată, care nu se poate potoli. (Ieremia 49:23). Un atac surpriză al rebelilor care au ieșit din Idlib (zona de nord a Siriei aflată la graniță cu Turcia) a surprins Alepul, al doilea oraș ca mărime din Siria, apoi Hama. Prorocul Ieremia menționează două orașe siriene, Hamat și Arpad (Tell Rifaat din zilele noastre). Vechiul Hamat este orașul de astăzi Hama, iar Arpad se află la nord de Alep. Coasta maritimă a Siriei nu este departe de Hama, acolo unde sunt situate porturile Tartus și Latakia.
Succesul avansului rebelilor se datorează faptului că Damascul (regimul Assad) a pierdut sprijinul forțelor care îl susțineau - propria armată, Hezbollah, Iranul și Rusia. Hezbollah, miliția șiită libaneză care a venit să-l sprijine pe Assad împotriva forțelor de opoziție predominant musulmane sunnite, a fost neutralizată în lunile anterioare de Israel. Iranul a fost afectat profund de conflictul cu Israelul pentru că le‑a nimicit bazele militare. Rusia este preocupată de războiul din Ucraina și nu a avut forțe suficiente pe care să le trimită în Siria pentru a-l apăra pe Assad. Așa că regimul Assad a slăbit, iar el împreună cu familia sa au fugit în Rusia. Armata siriană care l‑a susținut pe Assad și-a abandonat pozițiile și a fugit din fața rebelilor. Aceștia au luat cu asalt Damascul în scurt timp, iar oamenii au jefuit palatele „Ben-Hadad” (un nume generic pentru conducătorii Siriei - palatele lui Assad).
Aceasta reprezintă o lovitură majoră pentru Iran și axa răului cu care se confruntă Israelul, inclusiv pentru Rusia care a suferit pierderi uriașe de echipamente militare în conflictul cu Ucraina. Turcia, care i-a susținut pe rebeli, apare ca o învingătoare în această situație, având propria sa agendă de extindere a influenței în regiune. Erdogan visează să reînvie dominația otomană în Siria și Palestina. El a dorit să ridice o armată islamică în alianță cu Rusia și Iran care să amenințe Israelul.
Ceea ce s-a întâmplă acum în Siria este însă un alt semn major al „durerilor nașterii” al zilelor din urmă profețite în Biblie, care vor duce la perioada necazului și la venirea Domnului, pentru că deschide calea celuilalt eveniment major, și anume războiul lui Gog și Magog. Astfel putem crede că aceste evenimente se leagă de gruparea de forțe care vor veni împotriva Israelului din nord în războiul lui Gog și Magog (Ezechiel 38-39). Din nord, aceste forțe ar trebui să se adune în Siria înainte de a fi nimicite de Dumnezeu pe „munții Israelului” - Înălțimile Golan.
După cucerirea Damascului, luptători islamici înarmați au promis să „elibereze Palestina” și să mărșăluiască spre moscheea Al-Aqsa din Ierusalim. În replică, Israelul a bombardat bazele militare siriene pentru a împiedica preluarea muniției de către rebeli. Israelul a ocupat, de asemenea, partea siriană a Muntelui Hermon pentru a neutraliza o posibilă amenințare, a trecut în zona demilitarizată din teritoriul Golan sirian și a preluat controlul asupra unui post abandonat al armatei siriene. Suntem foarte aproape de o ciocnire între forțele islamice care controlează Siria și Israel. Trebuie doar ca Rusia să încheie pacea în Ucraina și să se alăture coaliției împotriva Israelului condusă de Turcia iar atunci puzzle-ul este complet.
3. Răpirea bisericii sau strângerea noastră laolaltă cu Domnul
Ce se va întâmpla cu biserica? La un moment dat în zilele care urmează războiului lui Gog și Magog va avea loc și un alt eveniment unic. Apostolul Paul l-a descris în prima sa epistolă către Tesaloniceni: Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte. (1Tesaloniceni 4:16-18).
Cei care au murit înainte vor fi înviați, iar cei aflați în viață vor fi luați la cer în mod supranatural pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh. Ei vor primi trupuri noi de slavă care nu vor îmbătrâni și nu vor muri niciodată (1 Corinteni 15.35-58). Oriunde s-ar afla pe pământ, afară sau în casă, adormiți sau treji, toți credincioșii care cred în Domnul Isus vor fi luați supranatural la Domnul. Cei necredincioși vor fi lăsați în urmă să înfrunte perioada grea de judecată a lui Dumnezeu. ”Vă spun că, în noaptea aceea, doi inși vor fi în același pat, unul va fi luat și altul va fi lăsat; două femei vor măcina împreună: una va fi luată și alta va fi lăsată. Doi bărbați vor fi la câmp: unul va fi luat și altul va fi lăsat” (Luca 17:34-37).
Cel mai probabil Răpirea va fi înainte de Necaz, de aceea este important să fim pregătiți de întâlnirea cu Domnul. Modul în care putem face acest lucru este să ne pocăim de păcatele noastre și să Îl alegem pe Domnul Isus ca Domnul și Mântuitorul nostru. Trebuie să ne rugăm Lui să vină în viața noastră, să ne dea Duhul Său Sfânt care să ne dea putere pentru o viață sfântă. El va veni și va trăi în noi și prin noi. (Ioan 14-16). Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el, cu Mine. (Apocalipsa 3:20).
4. Arătarea antihristului și legământul de pace
Însă, pe lângă o înmulțire a numărului de războaie și necazuri, Biblia mai arată că va exista o scurtă perioadă de „pace și liniște” înainte de revenirea lui Mesia: Când vor zice: „Pace și liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu va fi chip de scăpare. (1Tesaloniceni 5:3). Trebuie precizat că acest eveniment se va întâmpla la jumătatea Necazului cel mare iar biserica va fi fost deja răpită la cer și nu va asista la acest eveniment.
În situația actuală, pe plan global este foarte posibil ca națiunile să avanseze în această direcție. Președintele Americii, Donald Trump. are un plan pentru a pune capăt războiului rusesc din Ucraina și a conflictului din Orientul Mijlociu. Președintele ucrainean Zelenski se arată dispus să cedeze Rusiei unele teritorii din Ucraina în schimbul păcii dacă NATO va fi de acord să apere Ucraina de alte agresiuni rusești.
De asemenea, de la atacul Hamas din 7 octombrie 2023, Israelul a reușit cu succes neutralizarea focarelor inamice. Forțele Hamas din Gaza au fost nimicite, puterea Hezbollah din Liban s-a diminuat, iar influența malignă a Revoluției Islamice din Iran a slăbit. O încetare a focului în Liban a împins Hezbollah înapoi dincolo de râul Litani din Liban, limitându-i astfel capacitatea de a ataca din nou Israelul. Dar, în același timp, Israel a pierdut din susținerea globală datorită bombardamentelor din Gaza și Liban și a suferinței intense a poporului palestinian. Numeroși israeliți sunt epuizați de război și ar dori un acord de pace. Și tabăra arabă este istovită de lupte și ar dori un trai mai bun, fără războiul nesfârșit cu Israelul și fără luptele permanente dintre facțiunile musulmane care se războiesc între ele. Iranul este grav afectat de evenimentele recente, iar acasă, regimul islamic a devenit din ce în ce mai nepopular. Brusc, Siria a făcut implozie prin declanșarea unei revoluții care s-a aliniat cu profeția din Ieremia 4:23-26.
În Cartea lui Daniel citim despre un legământ (un acord de pace) încheiat pentru o perioadă de o săptămână (adică șapte ani) între Israel și vecinii săi: El va face un legământ trainic cu mulți timp de o săptămână (care înseamnă șapte ani), dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât (Daniel 9.27)
Președintele Trump a adus pe masa negocierilor revizuirea propunerilor sale de pace dintre Israel și națiunile arabe. Se pun mari speranțe în implicarea Arabiei Saudite într-un acord de pace cu Israelul ca rezolvare generală a problemelor din Orientul Mijlociu.
Însă o problemă majoră în realizarea acestui plan de pace rămâne statutul Ierusalimului. Israelienii susțin că Ierusalimul trebuie să rămână capitala nedivizată a Israelului. Palestinienii vor ca partea de est a Ierusalimului să fie capitala lor, adică locurile sfinte biblice ce includ Orașul Vechi. Muntele Măslinilor, locul unde se va întoarce Isus, ar urma să fie preluat de ei.
Potrivit Bibliei, în zilele de pe urmă va exista o problemă cu privire la statutul Ierusalimului, care va angaja toate națiunile. Iată, voi preface Ierusalimul într-un potir de amețire pentru toate popoarele de primprejur și chiar pentru Iuda, la împresurarea Ierusalimului. În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toți cei ce o vor ridica vor fi vătămați și toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui. (Zaharia 12:2-3). Aceasta înseamnă că statutul Ierusalimului va afecta popoarele din jur (evrei și arabi), ONU și marile puteri mondiale (cu alte cuvinte, toate națiunile pământului).
Un eventual acord de pace va fi de scurtă durată. Cel care face acest legământ este „prințul care va veni” - o referire la acest personaj sinistru antihrist, care va fermeca omenirea cu o mare înșelăciune la sfârșitul zilelor. ( Daniel 7:19-28, 8:23-26, 11:36-45). La mijlocul acestei perioade (după trei ani și jumătate) acest anti-Mesia va călca legământul și va aduce urâciunea pustiirii care stă în Locul Sfânt, moment care va declanșa perioada finală a Necazului cel Mare, profețită de Isus în Evanghelia după Matei (Matei 24:15-22).
5. Necazul cel mare
Ce putem ști despre Necazul cel mare? În profeția Domnului Isus despre semnele venirii Sale, „durerile” se vor înteți la sfârșitul „Necazului cel Mare”, ultimii șapte ani de mare strâmtorare pe pământ: Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar pentru cei aleși, zilele acelea vor fi scurtate. (Matei 24:21-22).
Cu alte cuvinte, va fi o perioadă atât de îngrozitoare că, fără intervenția directă a lui Dumnezeu, pe pământ, viața ar pieri. Acest timp de strâmtorare va culmina cu a doua venire a Domnului Isus Hristos. De data aceasta, El va veni cu toată puterea și slava lui Dumnezeu, va pune capăt sistemului global actual și va aduce pacea pe pământ.
În Cartea Apocalipsei se prezintă detalii despre ceea ce se va întâmpla în această perioadă. Această secțiune din Apocalipsa începe cu cei „patru călăreți ai Apocalipsei”. Primul călăreț apare pe un cal alb. El este Anticristul care preia puterea asupra națiunilor, oferind lumii o pace înșelătoare, așa cum s-a prezentat mai sus. Al doilea călăreț vine pe un cal roșu: Și a ieșit un alt cal, roșu ca focul, iar călărețul lui a primit puterea să ia pacea de pe pământ, astfel încât oamenii să se înjunghie unii pe alții. Al treilea călăreț pe un cal negru aduce foamete, iar al patrulea călăreț pe un cal gălbui aduce moartea în masă: Și li s-a dat putere asupra unui sfert din pământ să ucidă cu sabia și foametea și moartea și cu fiarele pământului (Apocalipsa 6:8). Un sfert din populația pământului va fi ucisă în aceste dezastre.
6. A doua venire a Domnului Isus și judecata celor scăpați din necaz
Însă la sfârșitul acestui necaz va avea loc un eveniment magnific. Domnul Isus se va întoarce, și nu cum a venit prima dată, smerit, cu identitatea Sa voalată sau ascunsă.
La prima Sa venire, El a împlinit profețiile despre Mesia, Robul durerii obișnuit cu suferința, murind ca jertfă pentru păcatul omenirii și înviind din morți, pentru a împăca lumea cu Dumnezeu și a aduce viață veșnică tuturor celor care se întorc la Dumnezeu cu pocăință și credință în Isus (Isaia 53).
La a Doua Sa Venire, El va veni complet diferit, plin de slava Domnului și identitatea Sa divină se va face cunoscută tuturor, având la dispoziția Lui toată puterea lui Dumnezeu. Înainte de revenirea Sa va fi o vreme de mare necaz pe pământ, când soarele, luna și stelele se vor întuneca; apoi, semnul Fiului Omului va apărea în ceruri (o lumină strălucitoare) vestind revenirea Domnului cu mare putere și slavă: Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă. (Matei 24:29-30). „Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și El va împărăți în vecii vecilor.” (Apocalipsa 11:15, Daniel 2:44).
Domnul Isus va pune capăt ordinii mondiale corupte și va așterne împărăția lui Dumnezeu. Domnia va fi pe umărul Lui și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. (Isaia 9:6). Astfel se va sfârși cu guverne omenești corupte, cu războaiele, foametea, dezastrele, poluarea mediului produsă de proasta gestionare umană a pământului. „Dumnezeul acestei lumi” (Satan) nu va mai putea influența mersul acestei planete. Va exista doar influența lui Dumnezeu, mediată de Domnul Isus Hristos și Duhul Sfânt în credincioși. Orice altceva va fi alungat, sistemul mondial din Babilon aflat sub influența lui Satan și a demonilor, oamenii și guvernele corupte și religiile amăgitoare din lume.
Bătălia finală de la Armaghedon va precede întoarcerea lui Mesia la Ierusalim, pe Muntele Măslinilor, de unde El va proclama pacea lumii (Isaia 2:1-4, Zaharia 14). El va reveni plin de slava lui Dumnezeu, având la dispoziția sa toată puterea lui Dumnezeu. El va pune capăt forțelor satanice care au împins lumea în războaie și necazuri.
Va fi un eveniment cosmic care va afecta cerul și pământul: Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă. (Matei 24:29-30). Apoi toate popoarele se vor aduna înaintea Lui (Matei 25:31-46) „la judecata oilor și caprelor”. Oile (oamenii mântuiți) vor intra în împărăția mesianică și vor domni cu Isus pe pământ timp de 1000 de ani în pace și dreptate. Caprele (oamenii nemântuiți) vor fi aruncate de pe pământ și vor aștepta judecata finală de la Marele Tron Alb (Apocalipsa 20).
După cei 1000 de ani de domnie a lui Mesia pe pământ și după un ultim act de răzvrătire din partea Satanei, va veni sfârșitul lumii, când Dumnezeu va dizolva pământul și universul prezent și va crea unul nou. Cei care sunt răscumpărați vor merge în cer pentru veșnicie, iar cei care sunt pierduți vor merge în iad. (2 Petru 3, Apocalipsa 20-21).
7. Concluzii
Domnul Isus a spus că înainte de revenirea Sa va fi o situație grea, de mare suferință pe pământ, numit Necazul cel mare. Însă înainte de acest eveniment vor fi semne prevestitoare ale necazului. Va fi o criză mondială fără soluții care va semăna în oameni teama de viitor.
Aceste evenimente se întâmplă acum și sunt un semn că trăim în zilele premergătoare revenirii Domnului Isus Hristos. Vor urma zile de mare încercare pe pământ, dar cei care cred în Evanghelie au nădejdea revenirii Domnului. El va mântui pe toți cei care cred în El și îi va duce într-un loc sigur în evenimentul cunoscut sub numele de Răpirea Bisericii.
În Evanghelia după Luca ni se spune că vor fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor; oamenii își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate (Luca 21.25-28). Dar tot Domnul Isus spune că atunci când toate acestea vor fi gata să se întâmple trebuie să ne încredem în El: Să priviți în sus și să vă ridicați capetele, că izbăvirea voastră este aproape. Această izbăvire se realizează prin răpirea bisericii. El va mântui pe toți cei care cred în El și îi va duce într-un loc sigur în evenimentul cunoscut sub numele de Răpirea Bisericii.
Acest eveniment este descris în mai multe texte din Biblie, inclusiv Evanghelia după Matei în capitolul 24 unde Domnul Isus spune că unul care este luat și celălalt care este lăsat. De asemenea apostolul Pavel amintește în epistola lui către tesaloniceni că noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte (1Tesaloniceni 4.15-18).
Răpirea Bisericii va fi un eveniment absolut supranatural în care toți credincioșii mântuiți în Domnul Isus Hristos vor fi luați din lume într-un tărâm în care vor fi cu Domnul și vor primi trupuri noi de slavă, care nu vor cunoaște boala sau moartea (1 Corinteni 15). Și vor fi cu Domnul pe vecie. Apoi Domnul cu sfinții săi (credincioșii) vor reveni pe pământ când Domnul va prelua controlul asupra pămîntului.
Dumnezeu va avea atunci ultimul cuvânt în istoria acestei planete, când Domnul Isus Mesia va domni pe pământ 1.000 de ani și va aduce buna Nouă Ordine Mondială a lui Dumnezeu. Oamenii vor trăi o viață lungă cu îndestulare, fără războaie și tiranie (Isaia 2, Isaia 11, Psalmul 72, Apocalipsa 20). Toți oamenii răscumpărați din epocile trecute până în prezent vor fi duși în ceruri noi și pe pământ nou, unde vor fi pentru totdeauna cu Dumnezeu în slavă. (2 Petru 3, Apocalipsa 21-2). Aceasta este speranța noastră, reuniunea dorită cu nerăbdare din mijlocul întunericului spiritual care acoperă pământul. Aceasta este nădejdea binecuvântată a adevăratului credincios Domnului Isus: Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune (Tit 2:11-14).
Ce trebuie să facem noi știind că toate aceste lucruri se vor întâmpla? Trebuie să ne asigurăm că avem un loc garantat în lumea nouă, că ne pocăim de păcatele din viața noastră și să ne rugăm ca Domnul să ne mântuiască și să ne dea viață veșnică prin credința în Domnul Isus, Mesia al lui Israel și Mântuitorul lumii.
