Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului. Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.
” Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi. În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea. Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis. Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta vor învia. Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului. ”[1]
Adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu este ca o sabie cu două tăişuri. „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”[2] Pentru ca Dumnezeu să ne poată curăţi de orice întinăciune trebuie să ne străpungă inimile, şi asta este un procedeu dureros, dar totul se datorează faptului că trebuie să fim curăţiţi. Dacă nu ar fi durere în trupurile noastre pentru a da semnalmente de infecţie, nu am mai putea merge la medic pentru a trata acea infecţie. Tot aşa este şi cu durerea pentru păcatele noastre, dacă noi nu am fi simţit-o nu am mai putea fi tratat de singurul medic care este capabil să trateze bolile sufletului, Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este cel care produce durere înlăuntrul nostru.
Domnul Isus spune că Tatăl lucrează până acum şi El de asemenea lucrează. Atât lucrarea Tatălui, cât şi lucrarea Fiului au un singur scop şi anume mântuirea omului pierdut. Dumnezeu vrea ca orice om păcătos să poată ajunge în cer prin iertarea păcatelor. Noi, ca şi oameni, ne naştem cu o fire păcătoasă. În acest univers material sunt create două tipuri de făpturi şi anume făpturi care nu au căzut niciodată în păcat şi făpturi care au căzut în păcat. Noi facem parte din cea de-a doua categorie. Apostolul Iacov spune de accea în epistola sa că „înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească”[3], pentru că oamenii moştenesc firea diavolului prin faptul că Adam şi Eva au căzut în păcat. Minţile noastre nu ne vor ajuta să-L găsim pe Dumnezeu, ci trebuie să-L căutăm cu inima şi cu sufletul. Pentru aceasta este nevoie de o lucrare a lui Dumnezeu în vieţile noastre. Tatăl lucrează împreună cu Fiul de mai bine de două mii de ani. Anul de îndurare al lui Dumnezeu a durat mai mult de două mii de ani, dar va veni o vreme când Domnul va înceta să lucreze la mântuirea omului. Istoria mântuirii are un început, dar va avea şi un sfârşit, iar noi ne apropiem tot mai mult de sfârşitul acelei vremi. Ne aflăm pe marginea limitei de timp al acestei vremi de îndurare despre care vorbea Domnul Isus când a venit pe pământ ca şi om. El spunea „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”[4]
După acest an al îndurării la care face referire Domnul Isus va urma o zi pentru judecată şi pentru mânie. Dumnezeu este un Dumnezeu al îndurării, de aceea pentru îndurare El acordă un an iar pentru judecată o zi. Sunt două mii de ani de har pentru mântuirea sufletelor oamenilor şi vor fi şapte ani de judecată pe pământ, în necazul cel mare în care vor rămâne toţi cei care au refuzat să se împace cu Dumnezeu în anul de îndurare. Domnul Isus vine cu soluţia pentru ca orice om să poată căpăta viaţa. El nu vorbeşte despre viaţa trupească care într-o zi se va termina, ci despre viaţa spirituală de care El vrea să ne facă parte după ce vom pleca de pe pământ.
Din punct de vedere spiritual, lumea se împarte în două categorii: cei vii spiritual şi cei morţi spiritual (oamenii morţi faţă de Dumnezeu). Cei care sunt vii faţă de Dumnezeu trăiesc în fiecare zi în comuniune cu El, au o relaţie vie cu Domnul, şi acest lucru spune multe despre starea acestor oameni. Cei care sunt departe de Dumnezeu, nu au nimic de-a face cu El ci tot timpul vieţilor lor trăiesc pentru sine şi îşi strâng comori pentru pământ. Aceşti oameni nu se roagă, nu citesc din Biblie şi nu au nicio legătură cu Dumnezeu. Acestea sunt semnalmentele unui om mort din punct de vedere spiritual. Nu trebuie să facem din modul nostru de viaţă o formă, să ne apropiem de Domnul doar duminica şi să credem că din această cauză avem o relaţie cu El.
Omul mort spiritual nu primeşte cuvintele lui Dumnezeu, nu citeşte Biblia, nu păzeşte legile Domnului. Omul viu spiritual se hrăneşte cu Cuvântul lui Dumnezeu. Omului mort nu i se face foame, dar cel viu are nevoie de hrană pentru a trăi şi pentru a creşte. Scriptura spune despre una din Bisericile din Sardes că erau morţi faţă de Dumnezeu şi că îi mergea doar numele că este o biserică vie.
Omul mort spiritual nu poate merge, de aceea el nu poate vesti Evanghelia. Noi, dacă ne numim creştini trebuie să umblăm după foloasele lui Hristos. Aşa făcea şi Apostolul Pavel şi aşa trebuie să facem şi noi cei care vrem să Îl urmăm pe Domnul.
Vestea bună este că Domnul Isus a venit să dea viaţă celui care o doreşte. „Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta vor învia.”[5] Astăzi este ceasul acela, când orice om care este mort spiritual poate primi viaţa dacă ascultă cuvintele Domnului, dacă îşi deschis urechile să primească cuvintele vieţii. Fiul lui Dumnezeu şi-a dat viaţa pe o cruce pentru ca noi să putem avea viaţa. „Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.”[6]
Omul care nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu, se va pierde din cauza lui însuşi pentru că nu a vrut să primească viaţa din mâinile Domnului Isus. Omul care trăieşte în păcate, nu poate avea o relaţie cu Dumnezeu, dar dacă această persoană îşi recunoaşte starea şi îi cere lui Dumnezeu să-i schimbe inima şi viaţa, se va ridica din păcatele lui şi Domnul îi va da putere să trăiască o viaţă în strânsă relaţie cu El.
„Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.”[7] Aceştia sunt oamenii morţi spirituali, care caută numai lucrurile de pe acest pământ, ce vor mânca, cu ce se vor îmbrăca.
„Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.”[8] Fără Dumnezeu în vieţile noastre trăim în voia firii noastre păcătoase, suntem supuşi mâniei şi robiţi de nenumărate păcate de care nu ne putem elibera singuri.
”Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).” El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”[9]
Ca să putem obţine viaţa spirituală nu trebuie să facem nimic altceva decât să ne plângem păcatele înaintea lui Dumnezeu şi să credem că El ne va ierta şi ne va elibera de tot ce este rău în vieţile noastre. Numai îndurarea lui Dumnezeu ne poate ridica, dar trebuie să ne dorim acest lucru. Avem la dispoziţie Cuvântul lui Dumnezeu, adică Biblia după care ne putem judeca modul nostru de viaţă şi putem afla cum suntem din punct de vedere spiritual. Nimeni nu va putea spune în ziua judecăţii că nu a ştiut cum să trăiască pentru a putea fi acceptat de Dumnezeu, pentru că Biblia este plină de învăţături despre felul în care trebuie să trăim pe pământ.
Domnul Isus vrea să ne ridicăm din mormintele în care zacem, dar la Cuvântul Lui se vor ridica numai cei ce vor să audă glasul Lui. Cei care nu vor avea parte de această înviere pe pământ, vor fi judecaţi în ziua în care toate faptele lui vor fi date la lumină în faţa Celui care vede până în adâncul inimilor noastre. Nu trebuie să ne înşelăm singuri, ci să cerem mila lui Dumnezeu pentru a scăpa de judecata lui Dumnezeu.
„Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.”[10] Aici Domnul Isus face referire la ziua în care El va fi Judecătorul tuturor celor care au făcut atât binele cât şi răul. Cei care au făcut binele vor învia în ziua venirii Domnului pentru a-Şi răpi Biserica care I-a slujit încă de pe pământ, iar după o mie de ani vor învia morţii care nu au acceptat oferta de mântuire a lui Dumnezeu, li care vor fi aspru judecaţi şi pedepsiţi, fiind condamnaţi la moarte veşnică care este iadul.
Cine nu-L primeşte pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor slujeşte diavolului, pentru că nu este nicio cale de mijloc. Sunt numai două tabere şi anume tabăra celor care sunt copii ai lui Dumnezeu şi tabăra celor care sunt fii ai neascultării şi fac faptele tatălui lor care este satan.
Să luăm decizia corectă care ne poate aduce viaţa veşnică şi ne poate scăpa de condamnare şi de iadul care a fost pregătit pentru diavolul şi îngerii lui căzuţi.
[1] Ioan 5:16-26.
[2] Evrei 4:12.
[3] Iacov 3:15.
[4] Luca 4:18,19.
[5] Ioan 5:25.
[6] Ioan 6:63.
[7] Efeseni 2:1-2.
[8] Efeseni 2:3.
[9] Efeseni 2:4-9.
[10] Ioan 5:28,29.
