Vestea cea bună a Domnului Isus este că Dumnezeu își arată îndurarea sau harul Său față de noi, niște oameni păcătoși, ca să avem parte de bunătatea Sa. Ne permite sa venim înaintea Sa ca să putem să lăudăm Numele Lui.
Dar ca să putem să ne apropiem de Dumnezeu, trebuia ca păcatele noastre să fie iertate, pentru că Dumnezeul nostru este un foc mistuitor (Evrei 12:29) de care nu te poți apropia fără să fi curățit de păcate (Isaia 6:7).
Inițiativa pentru mântuirea noastră a avut-o Dumnezeu. Noi nu ne puteam mântui de unii singuri. Noi am păcătuit si am fost astfel lipsiți de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23). Răscumpărarea sufletelor noastre este așa de scumpă că nu s-ar fi putut face niciodată (Psalmul 49:7,8), nu am fi avut cu ce plăti ca să ne achităm de păcatele noastre, atât de mare era vina noastră. Daca omori un om, singura pedeapsă pentru crima este moartea. Chiar daca am fi dispuși să plătim cu toată averea noastră, tot nu ar fi de ajuns. Moartea cerea moarte, iar pedeapsa pentru păcatele noastre ea moartea (Romani 6:23).
Harul lui Dumnezeu trebuia sa aleagă între a ucide pe om sau a ucide pe altcineva. Chiar dacă Dumnezeu ar fi distrus întreaga omenire, El ar fi rămas drept. În cer nu s-ar fi ridicat nicio obiecție împotriva Lui, pentru că omul a ales în mod voit să păcătuiască încă de la începuturile sale.
Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că lui Dumnezeu i-a părut rău că la făcut pe om pentru că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău (Geneza 6:5-7).
Dar aici a intervenit harul lui Dumnezeu. Există o parte dulce a harului, dar și una care este amară. Harul lui Dumnezeu a venit fiindcă Dumnezeu este bun (Psalmul 33:5) și a văzut că noi nu ne putem răscumpăra singuri. Prețul pentru păcatele noastre era moartea, a noastră sau a altuia în locul nostru. Însă cine se putea arăta atât de neprihănit, atât de sfânt încât să ia asupra lui toate păcatele omenirii? Această întrebare s-a pus în ceruri: ”Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, pecetluită cu șapte peceți. Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?” Și nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. Și am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea. Și unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei. Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii și între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat și avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul” (Apocalipsa 5:1-6).
Daca istoria se oprea în punctul în care n se găsea nimeni vrednic, am fi fost pierduți pe vecie, chinuiți pe vecie în iad împreună cu duhurile necurate. Dar Domnul Isus a fost găsit vrednic să ne răscumpere din păcatele noastre, așa cum ne spune apostolul Petru: ”căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri, ci cu
Domnul Isus nu avea nicio datorie de achitat față de noi. Este doar îndurarea Lui. El, care este Cel drept si s-a dat jos de pe tron ca să răscumpere o rasă căzută. Aici a fost mare uimire în cer când Însuși Fiul lui Dumnezeu a ales să facă voia Tatălui, căci în sulul cărții era scris despre El: ”Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10:7).
Harul lui Dumnezeu față de noi a fost arătat prin venirea Domnului Isus la noi pe pământ: Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți (2 Corinteni 8:9). Dumnezeu ne-a făcut bogați prin faptul că ne-a făcut moștenitori ai slavei Sale. El avea totul în cer. El era Creatorul, Stăpânul universului, dar s-a dezbrăcat de Sine Însuși. S-a făcut cel mai sărac. A purtat o singura haină. A dus o viață de suferință continuă ca să ne poată răscumpăra pe noi: ”El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit că îți întorceai fata de la El, și noi nu L-am băgat în seamă. Totuși El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit” (Isaia 53:1-4).
Noi suntem responsabili față de Dumnezeu pentru harul acesta arătat. De aceea, câtă vreme se zice „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile” (Evrei 3:15). Dacă călcăm în picioare sau batjocorim harul arătat, condamnarea noastră este îndreptățită. Apostolul Pavel ne îndemna fierbinte, în Numele lui Hristos să ne împăcam cu Dumnezeu (2 Corinteni 5:20). Să spunem ca apostolul Pavel că măcar că mai înainte eram hulitori, prigonitori și batjocoritori, am căpătat îndurare, pentru că lucram din neștiință, în necredință (1 Timotei 1:13). Oamenii care nu primesc mântuirea, care se încăpățânează să rămână în religia lor, fără însă a veni la Domnul Isus ca să primească iertarea de păcate lor, vor fi veșnic în suferință. Răscumpărarea lor nu se va mai putea face după moartea lor, pentru că Fiul Omului are putere câtă vreme trăiești pe pământ să îți ierte păcatele (Marcu 2:10).
Prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru toți (Evrei 2:9) și s-a făcut pentru toți cei ce-L ascultă urzitorul unei mântuiri veșnice (Evrei 5:9). ”Prin har am fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la noi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni„(Efeseni 2:8-9). ”Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză și nelegiuirile noastre ne iau ca vântul” (Isaia 64:6). Nimeni nu a fost socotit vreodată înaintea lui Dumnezeu neprihănit prin fapte.
Dar harul lui Dumnezeu care s-a arătat nu se oprește aici. Trebuie să ajungi să spui ca apostolul Pavel atunci când s-a întâlnit cu Domnul Isus: Doamne, ce vrei sa fac? Sunt un nenorocit. Toata viața mea mi-am trăit-o în păcat. Mi-am bătut joc de tot ce este sfânt și curat și sunt vrednic de pedeapsă. Doar dacă îți vei recunoaște starea ta adevărată înaintea lui Dumnezeu, vei putea căpăta îndurare.
Trebuie sa îți simți păcatul, ticăloșia vieții tale de până atunci. Altfel nu este întoarcere la Dumnezeu, pentru că la El intri doar pe poarta pocăinței. Daca nu ajungi să cunoști pocăința aceasta, nu ești încă născut din nou. Iar dacă nu ești născut din nou nu poți vedea Împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3:3). Domnul Isus spune că cine sare gardul este un hot. (Ioan 10:8). Un exemplu de pocăință ne este arătat de apostolul Pavel pe care Domnul Isus l-a întrebat dacă îi este greu să arunce înapoi cu piciorul într-un țepuș. Ție îți este greu să renunți la plăcerile păcatelor din viața ta? Apostolului Pavel nu i-a fost greu și a spus cu umilință că ”adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși”, dintre care cel dintâi sunt eu.” (1Timotei 1:15). El le-a privit pe toate ca un gunoi (Filipeni 3:8).
Pocăința apostolului Pavel a durat patru zile. A ta cât a durat? Nu este datoria lui Dumnezeu ca El să îți arate Calea, ci tu însuți trebuie să cauți drumul către Cer. Dacă nu exista acestă pocăința, sufletul tău este pierdut. Doar o pocăință adevărată poate conduce la o transformare radicală a vieții tale. Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă (2 Corinteni 5:17). Daca trăiești la fel ca înainte de a te fi numit creștin, este nevoie sa pui din nou temelia pocăinței în viața ta. Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează că dacă tu te numești creștin, dar alergi după avere, ceea ce faci tu este de fapt o închinare la idoli. Dacă ești mânios, scandalagiu, curvar etc. trebuie să te pocăiești din nou.
Unii oameni care își iubesc viața trecută de păcat, găsesc în harul lui Dumnezeu pretextul pentru a trai o viață plină de plăcerile păcatului. Ei spun că din moment ce Dumnezeu are mila de noi și ne iartă păcatele, de ce ar trebuie atunci sa îmi mai schimb viața. Înainte eu eram sub lege, dar acum sunt sub har și pot să păcătuiesc oricât că Dumnezeu mă iartă.
Apostolul Pavel a spus credincioșilor din Efes că el nu a ezitat să le spună tot planul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 20:27). De aceea trebuie să citești tot ce se spune în Biblie despre harul lui Dumnezeu. Prorocii falși din timpul lui Ieremia legăna poporul lui Dumnezeu prin închipuiri zadarnice: ”Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: «Pace! Pace!» Și totuși nu este pace” (Ieremia 6:14). Dar toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire (2 Timotei 3:16).
Se pune întrebarea cui îi dă Dumnezeu harul Lui? Biblia ne spune că Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți (Iacov 4:6). Smeriți-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe (1 Petru 5:6).
Daca te lauzi cu religia ta, că tu cunoști Scriptura și nu ai nevoie să te învețe nimeni, dacă te mândrești, atunci ești foarte probabil să te afli în situația să pierzi harul lui Dumnezeu. Trebuie să ai tot timpul o atitudine de smerenie înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, nu doar atunci când te pocăiești. Când ai ajuns sa crezi ca ești cineva și să îți dorești să îți faci un nume, harul lui Dumnezeu se îndepărtează de la tine. Pavel spune ca prin harul lui Dumnezeu este ceea ce este: "Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Si harul Lui fata de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toți; totuși nu eu, ci harul Lui care este in mine" (1Corinteni 15:10).
De asemenea Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că suntem chemați să creștem în harul Lui: ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos (2 Petru 3:18).Nu este suficient să fie o creștere în cunoștințele din Scriptură, ci și în har și smerenie. Lui Timotei apostolul Pavel i-a spus să fie o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție”(1 Timotei 4:12).
Trebuie de asemenea să ne întărim în harul care este în Hristos Isus (2 Timotei 2:1). Apostolul Pavel îi îndemna pe credincioșii din Corint ca atunci când se strâng să se întărească în har pentru că unii se strângeau ca să se facă mai răi. Cuvântul lui Dumnezeu te îndeamnă să crești în har, sa te întărești și să stărui în harul Lui. Deși la nașterea ta din nou trebuie să aibă loc o rupere față de trecutul tău, trebuie să continui să rămâi în Dumnezeu. Domnul Isus a spus următoare cuvinte ucenicilor Săi: ”Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă, apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și ard” (Ioan 15:4-6).
De asemenea harul înseamnă și a suferi pentru Hristos: ”Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci să și pătimiți pentru El.” (Filipeni 1:29),
Există însă astăzi proroci mincinoși care îți vor spune că dacă te întorci la Dumnezeu îți va merge numai bine, vei avea mereu parte de sănătate, afacerile tale vor fi prospere dacă îți plătești zeciuiala, dar harul lui Dumnezeu nu îți garantează ca te vei îmbogăți, nu vei mai suferi, îmbolnăvi sau că nu vei avea necazuri.
Este adevărat că dacă te întorci din toată inima la Dumnezeu, atunci îți vei reface viața ta personală, profesională și de familie, dar tot în Cuvântul lui Dumnezeu stă scris că trebuie să trecem prin multe necazuri ca să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu.
Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie (1 Tit 2:11-13).
Daca ai o viată împărțită, dorind să împlinești și voia lui Dumnezeu, dar și să guști în continuare din plăcerile lumii acesteia, ești în pericol să schimbi harul lui Dumnezeu în desfrânare sau iei harul lui Dumnezeu ca o împuternicire din partea lui Dumnezeu pentru tine ca să păcătuiești. Însă Cuvântul lui Dumnezeu ne spune să procedăm în mod diferit: ”Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit fată de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui? Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă” (Romani 6.1-4).
De asemenea poți să faci zadarnic harul lui Dumnezeu. Credincioșilor din Corint ungerea pe care au primit-o i-a îndemnat să o rupă cu pofte, dar ei s-au uitat in jurul lor si au spus că este har (iertare) și au ales mai degrabă o viață de păcat (2 Corinteni 6.1).
Poți chiar să cazi din har. Dacă primești o învățătură greșită, dacă îți clădești o neprihănire a ta bazate pe faptele vechiului legământ sau pe propriile fapte de neprihănire, poți să cazi din har (Galateni 5:4).
Chiar dacă Dumnezeu îți arată dragostea Lui față de noi, există posibilitatea ca noi să o respingem în fiecare moment și să ne abatem de la harul Lui: ”Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea. Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut. Știți că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe” (Evrei 12:15-17).
Cum poți ajunge să te abați? Ca și Esau, creștinul lumesc sau firesc se poate abate de la har și să își piardă dreptul de întâi născut (din nou), de copil al lui Dumnezeu. În Scriptura scrie că au fost unii care au fost șterși din cartea vieții (Psalmul 69:28).
Biserica Domnului este biserica primilor născuți prin îndurarea Lui și tu, dacă vrei să faci parte din ea, trebuie să ști că tu, ca și Esau care a fost primul născut prin indurarea lui Dumnezeu, poți să îți pierzi dreptul de copil al lui Dumnezeu pentru plăcerile lumii acesteia și atunci te poți abate de la harul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spunea credincioșilor din Galata că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu (Galateni 5:21).
Harul lui Dumnezeu se manifestă când creștinii trăiesc în sfințenie, iar Dumnezeu își revarsă harul care atunci se înmulțește nespus de mult. Dumnezeu să se îndure de noi ca să putem căpăta sfințenia și pacea Lui, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu.
