Profetii Biblia

Profeţia în Biblie

Biblia este o carte profetică și care exprimă că tot conţinutul profetic este exact şi inspirat de Dumnezeu. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3.16-17)

Multe profeţii din Vechiul Testament se referă la istoria Israelului.  Acestea se bazează pe legământul lui Dumnezeu cu Avraam în care îi promitea că va deveni părintele unei mari națiuni, cu urmaşi  numeroşi ca stelele pe cer ce vor moşteni ţara Cannan (Geneza 15) şi legământul cu Moise cu poporul Israel, când au primit Tora. Dacă poporul  ar fi păzit Tora urma să fie binecuvântat şi roditor şi protejat de duşmani însă dacă nu ar fi ascultat şi s-ar fi închinat idolilor, urma să fie pedepsit.  Judecata finală pentru neascultare va fi îndepărtarea lor din ţară (Levetic 26, Deuteronom 28). Chiar dacă vor fi împrăştiaţi în lume, datorită legământului cu Avraam, odată se vor reîntoarce în ţară.

Alte proorocii sunt foarte specifice. Isaia a profeţit robia Israelului în Babilon cu un secol şi jumătate înainte de a se întâmpla şi a mai profeţit că regele Persiei Cirus va cuceri Babilonul şi va decreta reîntoarcerea poporului evreu în Israel şi reconstruirea Templului şi a Ierusalimului. „Eu zic despre Cirus: „El este păstorul Meu, şi el va împlini toată voia Mea; el va zice despre Ierusalim: „Să fie zidit iarăşi!”, şi despre Templu: „Să i se pună temeliile!” (Isaia 44.28).

Cartea lui Ezra începe cu decretul lui Cirus pentru israeliţi de a se întoarce în Ierusalim din Babilon şi de rezidire a Templului. Ieremia a proorocit că exilul va dura 70 de ani (Ieremia 29.10).  Exilul a început în al patrulea an de domnie a regelui Ioachim (605-04ÎCr) şi s-a terminat odată cu decretul lui Cirus din 536/5 ÎCr.

Daniel (fiind el însuşi unul din evreii captivi în  Babilon) a primit o proorocie despre reconstruirea Templului şi a zidurilor Ierusalimului într-o vreme de mare necaz. Profeţia relata că Mesia va veni pe vremea celui de-al doilea Templu (ex. Templul trebuia reconstruit pe locul primului Templu care fusese zidit în vremea lui Solomon). El va fi tăiat (va suferi o moarte violentă) nu pentru El însuşi (nu datorită păcatelor Lui ci pentru păcatele altora) înainte de distrugerea Templului: După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile. (Daniel 9.26)

 La vremea stabilită de Dumnezeu, Isus a venit ca Mesia şi a murit de o moarte violentă (a fost „tăiat”) pentru păcatele omenirii. După 40 de ani, după cum El însuşi profeţise, romanii au venit şi au distrus Ierusalimul şi Templul. El a proorocit despre Templul din Ierusalim: Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” (Luca 19.41-44).

Când Isus relata despre cunoaşterea vremii de cercetare, El vorbea de cunoaşterea faptului că El era Mesia care îşi cerceta poporul. Cele mai importante profeţii din scripturile ebraice (Vechiul Testament) se referă la Mesia. Acestea sunt împărţite în două seturi de proorocii – unul despre Omul durerii care va muri ca jertfă pentru păcatele lumii şi unul despre Regele Regilor care va judeca lumea cu dreptate şi va conduce Israel şi ţările din Ierusalim în timpul unei perioade de pace şi dreptate cunoscută ca Mileniu sau Împărăţia mesianică.

Cele două seturi de profeţii se împlinesc într-o singură persoană, Mesia Isus. El a venit odată în smerenie ca Mântuitor, a murit pentru păcatele noastre şi a înviat din morţi. Datorită jertfei Sale, cei care se pocăiesc şi cred în El primesc acum iertarea păcatelor şi viaţa veşnică.  Acelaşi Domn Isus va reveni cu mare putere ca Regele regilor şi Domnul domnilor să judece lumea cu dreptate.  Cei care îl primesc ca Mântuitor vor fi mântuiţi, cei care îl resping vor fi pierduţi.

Profeţiile despre Omul durerii obişnuit cu suferiţa s-au împlinit deja în Isus Cristos (Mesia). Isus s-a născut din fecioară (Isaia 7.14) în Betleem (Mica 5.2) în chip de om şi în acelaşi timp era Dumnezeu Atotputernic (Isaia 9.6-7). El a propovăduit vestea bună cu semne şi minuni (Isaia 61.1), a predat în pilde (Psalm 78.2) şi a fost lumină pentru neamuri (Isaia 49.6). A intrat în Ierusalim pe un măgăruş (Zaharia 9.9) şi ca Osana - Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului (Psalm 118.26-6). El a fost respins de marele preot şi de conducătorii din Israel (Isaia 53.3) şi trădat pentru 30 de arginţi (Zaharia 11.12-13). El a fost încercat şi judecat nedrept (Isaia 53.7-8), dus la moarte prin răstignire şi a purtat păcatele întregii lumi (Psalm 22.16, Zaharia 12.10, Isaia 53.4-6). El a fost îngropat în mormântul unui om bogat (Isaia 53.9) şi a înviat din morţi (Psalm 16.10-11, Isaia 53.8-10). El s-a înălţat la cer (Psalm 68.18). Ucenicii lui care vor duce mesajul Lui până la marginile lumii (Isaia 45.22-23).

Profeţiile despre Regele domnitor se vor împlini atunci când Domnul Isus se va întoarce să judece lumea şi va domni peste naţiuni în Împărăţia Mesianică. Atunci va pune capăt războaielor şi domniei celor răi. Satan va fi legat şi nu va mai putea să înşele  până la finalul perioadei de 1000 de ani (Apocalipsa 20.2-3). Isus va conduce lumea din Templul reconstruit din Ierusalim. Pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului şi pacea va domni chiar şi în regnul animal. (Isaia 2.1-4,11-12, Zaharia 14). Cum profeţiile despre Omul durerii obişnuit cu suferinţa s-au împlinit la prima venire a Domnului, la fel şi profeţiile despre regele domnitor se vor împlini la ce-a de-a doua venire a Domnului.

Isus a promis că va reveni. El a spus ucenicilor: „Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.”  (Ioan 14.3-4). Când Isus s-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor, doi îngeri au spus ucenicilor:  şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”(Faptele apostolilor 1.11). 

Cu privire la revenirea Sa, Isus spunea că oamenii îşi vor vedea de treburile lor obişnuite când, dintr-o dată, El va veni şi va lua la El pe cei care cred în moartea şi învierea Lui. Cei care vor trăi atunci vor fi luaţi de pe pământ la Domnul.  Acest eveniment se va întâmpla într-o vreme în care oamenii îşi vor vedea de vieţile lor, în rutina zilnică obişnuită, vor mînca, vor bea, vor cumpăra şi vor vinde, vor planta şi vor construi.(Matei 24.38-44 şi Luca 17. 26-37).

Pavel descria acest eveniment cunoscut ca Răpirea bisericii în prima  epistolă către Tesaloniceni.  Cuvântul „răpire” derivă din forma latină a cuvântului grecesc „harpazo” folosit în 1 Tesaloniceni 4.17 pentru „smuls în sus”. „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.  Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.  Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte.” (1 Tesaloniceni 4.16-18). 

Biblia relatează că Răpirea va veni pe neaşteptate, ca un hoţ în noapte, într-o vreme în care omenirea va striga după pace şi siguranţă. „Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.” (1Tesaloniceni 5.1-4). 

 „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă.Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.” (1 Corinteni 15.51-54). Deci cei luaţi la Răpire vor primi trupuri noi de slavă care nu vor mai fi supuse putrezirii sau morţii. Cu alte cuvinte  nu vor mai îmbătrâni, nu se vor mai îmbolnăvi şi nu vor mai muri niciodată. Aceste trupuri noi de slavă vor trăi în starea glorificată în care vom fi mereu cu Domnul. Cei care au murit deja în Cristos vor fi înviaţi şi uniţi cu cei luaţi la Răpire. (1 Tesaloniceni 4.13-18).

 Vom ajunge înaintea scaunului de judecată a lui Cristos să fim judecaţi pentru ceea ce am făcut cu vieţile noastre (2 Corinteni 5.10). Vom fi duşi la Nunta Mielului (Apocalipsa 19.7-10) apoi vom urma pe Isus la reîntoarcerea Sa pe pământ ca domnul domnilor şi regele regilor pentru a nimici armatele Fiarei (Apocalipsa 19.11-21).  Ne vom alătura Lui în Împărăţia Mesianică de unde Domnul va conduce toate ţările lumii. (Isaia 2.1-4, 11-12, Zaharia 14, Apocalipsa 20).

Vestea rea e că aceste vremuri se vor termina printr-o perioadă de necaz care se va abate peste pământ.,, Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.  Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.” (Matei 24.21-22).   E limpede că textul nu vorbeşte de trecut (de ex căderea Templului din 70 dCr) pentrucă Isus afirmă că se va sfârşi prin aceea că „Fiul Omului va veni pe norii cerului cu putere şi mare slavă”. 

            Necazul ce Mare e profeţit detailat în Cartea Apocalipsa, capitolele 6-19. Este vorba de o perioadă de 7 ani care mai este descrisă în Cartea Daniel. În timpul acelei perioade Patru Călăreţi ai Apocalipsei vor aduce o pace falsă, război, foamete şi moarte. Ca urmare un sfert din populaţia lumii va fi ucisă. Judecata va cădea peste pământ sub forma a 7 peceţi, 7 trâmbiţe şi 7 cupe. Un alt sfert din populaţia lumii va pieri ca urmare a catastrofelor care vor lovi pământul în judecăţile celor şapte trâmbiţe. Analizând totalul populaţiei lumii în prezent, rezultă 3 miliarde de oameni care vor fi ucişi numai de aceste judecăţi.

            Satan îşi va aşeza omul lui, Fiara/Anticrist, la conducerea lumii. Acesta va mai avea un complice, Falsul Profet, care va lansa sistemul cu semnul fiarei în care oamenilor li se vor da un număr şi un semn fără de care nu vor putea cumpăra sau vinde. În final ţările se vor uni pentru ultima bătălie, Armaghedon. Atunci Domnul Isus va reveni cu mare putere şi slavă şi va învinge armatele fiarei şi a falsului profet, va lega pe Satan şi îl va arunca în abis şi va domni pe pământ în timpul perioadei de 1000 de ani cunoscute ca Mileniu (Apocalipsa 19-20). Acesta este  evenimentul  profeţit în Isaia 2.1-4 unde Mesia va conduce din Ierusalim şi pământul este refăcut în pace şi armonie.

Ce va fi mai întâi – răpirea sau necazul cel mare? Considerăm că cel mai potrivit scriptural este să plasăm răpirea înaintea necazului cel mare, existând cîteva diferenţe semnificative între Răpire şi cea de-a doua venire. Următorul tabel compară aceste diferenţe:

 Diferenţa cea mai evidentă este aceea că la răpire credincioşii vor fi răpiţi la cer pentru a se întâlni cu Isus în timp ce la Revenirea Sa glorioasă pe pământ Isus se va reîntoarce cu sfinţii. Cu alte cuvinte, la Răpire Isus ii primeşte la El pe adevăraţii credincioşi în Domnul Isus.

Acest eveniment va fi neaşteptat, ca „un hoţ în noapte”. Răpirea poate fi „neaşteptată” numai dacă  se va petrece înaintea Necazului cel Mare. La finalul acestei perioade va fi evident că Isus va reveni pe pământ, în momentul în care armatele se vor aduna la Armaghedon la trei ani şi jumătate după ce Anticrist şi Falsul profet vor lansa sistemul cu semnul Fiarei. Nimeni nu va mai spune „Pace şi siguranţă” după ororile marelui necaz. Viaţa nu îşi va mai urma cursul normal.

            Cum nu ştim ziua sau ceasul în care va veni Domnul şi nici ora morţii noastre, trebuie să fim mereu gata de întâlnirea cu Domnul.  Prin pocăinţă de păcat şi crezând în moartea Domnului Isus pentru păcatele noastre şi în învierea Lui suntem născuţi din nou în Duhul Sfânt. Lucrarea Duhului Sfânt în viaţa noastră se face pentru a ne curăţi de păcat şi a schimba persoana care eram înainte de a-L cunoaşte pe Domnul.

       Ioan a scris despre venirea Domnului: „Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după cum El este curat.”(1 Ioan 3.2-3). Dacă ştim că Isus poate veni la noi oricând şi putem muri oricând, înseamnă că vrem să fim găsiţi de El făcând ceea ce este pe placul Lui şi nu ceea ce e rău în ochii Lui.

            Ca să fim mântuiţi de judecata care va veni peste lume trebuie să primim mântuirea acum, prin pocăinţă şi credinţa în Domnul Isus Cristos. El a murit pentru păcatele noastre pe cruce şi a primit pedeapsa pe care o meritam noi. El a înviat din morţi şi a dăruit viaţa veşnică tuturor celor care îl primesc pe el ca Domn şi Mântuitor.