Căderea omului în păcat a umplut inima lui Dumnezeu de durere. Lumea creată de Dumnezeu a ajuns astfel ruinată de blestemul păcatului şi locuită de fiinţe sortite degradării şi morţii. Însă Fiului lui Dumnezeu i s-a făcut milă de neamul omenesc căzut, iar dragostea divină a conceput un plan prin care omul să poată fi răscumpărat. Încălcarea legii lui Dumnezeu cerea viaţa păcătosului, “fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 2.23).

În tot Universul nu se afla decât Unul singur care, în folosul omului, putea să satisfacă cerinţele ei. Deoarece Legea divină este tot aşa de sfântă ca şi Dumnezeu, numai cineva deopotrivă cu Dumnezeu putea face ispăşire pentru încălcarea ei. Nimeni altul, ci numai Hristos putea să răscumpere neamul omenesc din blestemul Legii. Hristos avea să ia asupra Sa vinovăţia şi ruşinea păcatului, păcat care avea să-L despartă pe cruce pe Domnul Isus de Dumnezeu Tatăl. Viaţa unui înger nu putea plăti datoria, pentru că numai El, care l-a creat pe om, avea și puterea să-l răscumpere.

Planul de Mântuire fusese alcătuit mai înainte de aducerea la existență a pământului, căci Hristos este „Mielul care a fost junghiat de la întemeierea lumii” (Apocalipsa 13: 8). Încă de la început a fost o luptă chiar pentru Dumnezeu ca să dea pe Fiul Său să moară pentru omul căzut. Dar, așa cum este scris în cartea lui Dumnezeu (Psalmi 40:7), Domnul Isus a ales să facă voia Tatălui, care „atât de mult a iubit lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16). Deși este o dragoste de Dumnezeu neînţeleasă de noi și neîmpărtăşită, Dumnezeu avea însă să fie întrupat în Hristos, „împăcând lumea cu Sine” (2 Corinteni 5: 19).

Datorită păcatului, omul a ajuns atât de decăzut, încât era imposibil ca, prin el însuşi, să ajungă în armonie cu Cel a cărui natură este bunătate şi curăţie. Dar Hristos, după ce l-a răscumpărat pe om de sub blestemul Legii, ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui (Coloseni 1:13). Astfel, prin pocăinţă față de Dumnezeu şi credinţa în Hristos, copiii lui Adam, căzuţi în păcat, pot iarăsi deveni „copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3: 2).

Domnul Isus trebuia să stea între păcătos şi pedeapsa păcatului, să părăsească poziţia Sa înaltă, să vină pe pământ, să Se umilească ca un om şi, prin experienţa Sa proprie, să cunoască durerea şi ispitele pe care omul trebuie să le îndure. Toate acestea erau necesare pentru ca El să poată fi în stare să-i ajute pe cei ispitiţi (Evrei 2:18). Când misiunea Sa ca Învăţător avea să se sfârşească, El avea să fie dat în mâinile celor fărădelege, să fie supus la tot felul de insulte şi torturi pe care Satana îi va inspira să le aducă asupra Lui. El avea să moară de cea mai crudă moarte, să fie înălţat între cer şi pământ asemenea unui păcătos vinovat, avea să suporte zbuciumul sufletului, ascunderea feței Tatălui Său, datorită încărcării Lui cu povara păcatelor lumii întregi.

Prima făgăduinţă cu privire la răscumpărare i-a fost comunicată omului în sentința pronunţată asupra lui Satana în grădina Edenului. Domnul a declarat atunci: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul” (Geneza 3:15). Această sentinţă rostită în auzul primilor noştri părinţi a fost pentru ei o făgăduinţă și prevestea un război spiritual între om şi Satana, dar declara, de asemenea, că puterea acestui mare adversar al omului avea să fie zdrobită în cele din urmă printr-un plan de salvare conceput tot de Dumnezeu.

Încă din vechime neprihănitul Iov știa că Răscumpărătorul lui este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ (Iov 19:25). Îl cunoaștem noi pe El cel puțin așa cum L-a cunoscut Iov? Fie ca Dumnezeu să lumineze cugetul nostru prin Duhul Său cel Sfânt că să-L putem vedea pe Domnul Isus pe fiecare din paginile Scripturii!

Istoria omenirii ne este prezentată ca o istorie a nădejdii, în aşteptarea venirii unui Răscumpărător, iar această speranţă mesianică va fi întreţinută de profeţiile mesianice pe toată  perioada Vechiului Testament. Istoria poporului lui Dumnezeu o putem vedea ca pe o istorie a făgăduinţei venirii Domnului Isus, dezvăluită nouă mai întâi prin prorocii Săi, căci „....Domnul, Dumnezeu, nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci. ” (Amos 3:7).

 

În rândurile de mai jos sunt prezentate doar câteva dintre profețiile mesianice din Vechiul Testament care s-au împlinit în persoana Domnului Isus.  

 

Profeții împlinite despre descendența Domnului Isus

Profețiile vechi-testamentare arată că Mesia are descendență adamică și că va ieşi din neamul lui David. Astfel, el este numit „toiag din rădăcina lui Isai” (Isaia 11: 10), „vlăstar din rădăcina lui Isai” (Isaia 11: 1), „odrasla” pe care Dumnezeu o va ridica lui David (Ieremia 23: 5; 33: 15-17; Zaharia 3: 8-12). Fiind din neam regesc, Mesia va fi El însuşi rege. De aceea El va fi regele lui Israel (Mica 2:13, Ezechiel 37:24), „căpetenie” şi „stăpânitor” peste Israel (Ieremia 30: 21; Mica 5:1). El va intra în mod triumfal ca rege în Ierusalim (Zaharia 9:9, Isaia 62:11). Uneori Mesia este numit chiar cu numele lui David, care va fi păstorul cel bun al poporului (Ezechiel 34: 22-24).

1. Născut din sămânța femeii care va zdrobi capul șarpelui

Prima profeție despre Mesia^[1] se găseşte chiar în capitolul 3 al cărţii Geneza care descrie căderea omului în păcat, când Dumnezeu i-a vorbit şarpelui: „Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15). Această sămânţă a femeii este Domnul Isus care a zdrobit capul şarpelui celui vechi, adică a Satanei, care i-a zdrobit călcâiul când i-au fost bătute cuiele în călcâie pe cruce.

Împlinirea:

a) „Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege…”(Galateni 4:4).

b) „Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.” (Evrei 2:14, 15).

c) „El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului dragostei …”(Coloseni 1:13).

d) „Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor.” (Apocalipsa 20:10).

Urmașul lui Avraam

Prin Domnul Isus care s-a născut din Avraam au ajuns să fie binecuvântate toate familiile pământului: „Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” (Geneza 12:3).

Împlinirea:

a) „Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam... ” (Matei 1:1).

b) „Căci, negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avram.” (Evrei 2:16).

 

Urmaşul lui Isaac

Patriarhul Avraam a avut doi fii: unul din roabă şi altul din femeia slobodă. Pe cel din femeia roabă l-a născut în chip firesc, pe când pe cel din femeia slobodă l-a născut prin făgăduinţă și i-a pus numele Isaac. Domnul Isus este descendent din Isaac, copilul făgăduinței, din femeia slobodă, și care a venit pe pământ să ne izbăvească de robia păcatului (Galateni 4:31). Creștinii sunt, de asemenea, copii ai făgăduiței, născuți din Dumnezeu^[2], prin spălarea nașterii din nou și înnoirea făcută de Duhul Sfânt. (Tit 3:5): „Iar Dumnezeu a zis: „Cu adevărat nevastă-ta Sara, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isaac şi Eu voi încheia legământul Meu cu el ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el…” (Geneza 17:19).

 

Împlinirea:     

„Fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor... ” (Luca 3:34).

Urmaşul lui Iacov

În Cuvântul lui Dumnezeu ni se spune că Dumnezeu l-a iubit pe Iacov, dar pe Esau l-a urât (Romani 9: 13). Dacă privim cu sinceritate la viaţa lui Iacov, până la momentul când el l-a cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu, putem spune că Iacov era un om egoist și viclean, reprezentând prin aceasta însăși firea umană. Dar totuşi Dumnezeu l-a iubit pentru că dragostea lui Dumnezeu este necondiţionată. Când Dumnezeu alege să iubească pe cineva cauza este în Dumnezeu nu în om. Dar pe Esau de ce l-a urât? Nu este uşor să răspundem la întrebarea asta. În Biblie se scrie că el de bună voie şi-a vândut dreptul de întâi născut pentru o ciorbă de linte și că era lumesc și curvar. Când a văzut că şi-a pierdut binecuvatarea, ar fi vrut să o redobândească prin violență: și-a pus în gând să-l omoare pe Iacov.

Omul îşi merita de drept pedeapsa și despărțirea veșnică de Dumnezeu dacă Hristos nu s-ar fi sacrificat pe Sine pentru păcatele noastre. Dar atunci când începem să credem în jertfa Lui răscumpărătoare putem mărturisi ca prorocul Balaam: „Îl văd, dar nu acum; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laţurile Moabului şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set.” (Numerii 24:17), iar “Cel ce se naşte din Iacov, domneşte ca Stăpânitor, şi pierde pe cei ce scapă din cetăţi.” (Numerii 24:19).

 

 

Împlinirea:

„Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui” (Matei 1:2).

 

Vine din seminția lui Iuda

Dumnezeu a ales pe Iuda dintre toți fii lui Iacov ca să fie căpetenia lor pentru că Iuda a fost dispus să își dea viața pentru fratele său mai mic și a mijlocit pentru el. Prin aceasta el s-a asemănat cu Domnul Isus care, ca Mare Preot, mijlocește pentru noi înaintea lui Dumnezeu.^[3] Când Iacov a binecuvântat pe fiii săi, lui Iuda i-a spus: „Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Şilo, şi de El vor asculta popoarele.” (Geneza: 49:10).

Generaţiile de regi descendenţi din regele David proveneau din seminţia lui Iuda. Chiar şi după robia babiloniană, Iuda a continuat să aibă legiuitori, care reprezintă un atribut al regalității (Ezra 1: 5-8).  În primii ani de ocupaţie romană, în Iudeea poporul avea un rege pe propriul teritoriu. 

Şilo aici se traduce „cel care face pace, sau aduce pace”. Aceasta este o profeţie directă la persoana Domnului Isus care s-a născut din seminţia lui Iuda şi care este numit Domn al Păcii pentru că El a luat asupra Sa pedeapsa pentru păcatele omenirii şi a adus pace între oameni şi Dumnezeu. Acum pe pământ stăpânește cel rău, dar vine vremea când orice genunchi se va pleca înaintea Lui şi orice limbă va mărturisi spre slava lui Dumnezeu Tatăl că Isus Hristos este Domnul și de El vor asculta atunci oameni din toate popoarele.

Împlinirea:
„Fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda.” (Luca 3:33).

 

Urmaş pe tronul lui David

Proorocia lui Isaia arată că Dumnezeu va lua trup de om^[4], dar Cel ce se va naşte ca om îşi are originea în veşnicie. Aceasta se potrivește perfect cu cuvintele spuse de Domnul Isus: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sînt Eu.” (Ioan 8:58). Asta însemnă că existenţa Lui nu începuse la concepţie, ci din veşnicie, din eternitate. Cum numai Dumnezeu există din veşnicie, acesta este un semn al dumnezeirii Lui: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui: Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al Păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire de acum şi până în veci de veci, iată ce va face râvna Domnului oştirilor. ” (Isaia 9:6,7).

 

Împlinirea:
„El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui său David.” (Luca 1:32).

Uns şi Veşnic

Daniel a primit o prorocie la sfârşitul robiei babiloniene, după rugăciunea lui de reconstruire a Ierusalimului şi a Templului. Îngerul Gabriel a venit la el să-i spună ce se va întâmpla „poporului tău” şi „cetății tale sfinte” (Daniel 9:26). Acest pasaj prooroceşte reconstruirea Ierusalimului şi a Templului.  Îngerul îi dezvăluie lui Daniel că Templul şi Cetatea vor fi din nou dărâmate de „poporul unui domn care va veni”. Dar înaintea acestui eveniment, Mesia va fi îndepărtat (stârpit) - dar nu pentru el însuşi- și nu va putea împărăți (și nu va avea nimic). Termenul Mesia se poate aplica unui om care a primit ungerea de rege sau unui mare preot. Unul singur a fost înainte de dărâmarea Templului care să fi pretins titlul de Mesia şi care să fi fost „stârpit” (moarte ispăşitoare) însă nu pentru El, nu pentru păcatele lui, ci pentru ale altora. În Vechiul Testament (Psalm 22, Zaharia 12:10) se arată că Mesia va fi străpuns – va muri prin mijlocul roman de crucificare. Astfel se poate localiza evenimentul în perioada de dinaintea dărâmării Templului când romanii erau la putere în Iudeea:

a) „Să ştii şi să înţelegi că de la ieşirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului şi până la Cel-Uns – Cel-Vestit – sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; şi din nou vor fi zidite pieţele şi zidul din afară, în vremuri de strâmtorare.” (Daniel 9:25).

b) „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic; toiagul de domnie al Împărăţiei Tale este un toiag de dreptate. Tu iubeşti neprihănirea şi urăşti răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă.” (Psalmi 45:6,7).

c) „Smirna, aloea și casia îți umplu de miros plăcut toate veşmintele. ” (Psalmi 44:10).

d) „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!” Tu ai întemeiat în vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.”Dar Tu rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.” (Psalmi 102:24-27).

Împlinirea:

a) „Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” (Luca 1:33).

b) „Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi. ” (Evrei 1:9).

c) „...le vei face sul ca pe o manta şi vor fi schimbate, dar Tu eşti acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi”. (Evrei 1:12).

 

Profeții împlinite despre nașterea Domnului Isus

Domnul Isus s-a născut în localitatea Betleem, așa cum a fost prorocit (Mica 5:2), dintr-o fecioară, fără păcat, prin lucrarea creatoare a Duhului Sfânt (Luca 1:26-27) sub amenințarea morții de către slujitorii celui rău (Matei 2:16-18) fiind nevoit să urmeze calea exilului (Matei 2:13).

Născut în Betleem

Prorocul Mica vesteşte despre locul naşterii lui Mesia, arătând precis prin cuvintele „din tine” originea nașterii, iar nu localitatea unde va trăi. Domnul Isus, deși s-a născut în Betleem, cea a mare parte din lucrarea Lui a desfășurat-o în ținutul Galileii: „Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.”(Mica 5:2).

 

Împlinirea:

„Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David  să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.” (Luca 2:4-7).

Vremea Naşterii Lui

Prorocul Daniel anunţă venirea lui Mesia, după o vreme de „şaptezeci de săptămâni”. Cele „şaptezeci de săptămâni” au fost interpretate ca „şaptezeci de săptămâni de ani”, adică 70 x 7 = 490 ani.^[5] Aceşti ani se calculează începând cu edictul de eliberare din robia babiloniană dat la anul 458 î. Hr., când s-a început şi reconstrucţia templului: „Să ştii dar şi să înţelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare. ” (Daniel 9:25).

 

Împlinirea:

„În vremea aceea, a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. ” (Luca 2:1-2).

Născut din Fecioară

Domnul Isus a avut o fire asemănătoare cu a noastră, fără însă să se fi născut sub blestemul păcatului „...unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi,dar fără păcat. ” (Evrei 4:15). Pentru ca Domnul Isus să ne poată mîntui El trebuia nu doar să trăiască fără păcat, așa cum amintește apostolul Petru: „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” (1 Petru 2:22), dar trebuia să se și nască fără pacat. O astfel de naștere era posibilă doar prin lucrarea Duhului Sfînt într-o fecioară:  „De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi) ” (Isaia 7:14).

Împlinirea:
 „În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. ” (Luca 1:26-27).

Uciderea pruncilor

Cel rău a încercat mereu să zădărnicească planul de răscumpărare al lui Dumnezeu. De această dată s-a folosit de împăratul Irod care, atunci când a auzit de nașterea lui Mesia, s-a tulburat împreună cu întreaga curte de la Ierusalim (Luca 2:3). El a trimis atunci să fie uciși toți pruncii până la vârsta de 2 ani: „Aşa vorbeşte Domnul: „Un ţipăt se aude la Rama, plângeri şi lacrimi amare: Rahela îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai sunt!” (Ieremia 31:15).

 

Împlinirea:
„Atunci, Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: „Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.” (Matei 2:16-18).

Venirea din Egipt

Deoarece istoria lui Mesia pe pământ se aseamănă cu istoria răscumpărării din robia egipteană a poporului evreu de către Dumnezeu, Mesia a trebui să fie chemat de Dumnezeu din Egipt: „Când era tânăr Israel, îl iubeam şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.” (Osea 11:1).

 

Împlinirea:

„După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu”; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare. Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, noaptea, şi a plecat în Egipt. Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.”(Matei 2:13,14,15).

 

Profeții împlinite despre pregătirea Căii Domnului Isus

Mai multe texte profetice ale Vechiului Testament vestesc faptul că venirea lui Mesia va fi pregătită de un Înaintemergător, care va veni în Duhul și puterea lui Ilie^[6] ca să pregătească calea pentru Mesia.

În Vechiul Testament Ilie este înfățișat ca un om al rugăciunii^[7], al credinței^[8], fiind un om curajos^[9] care era sărăcăcios: într-o manta de păr și încins cu o curea la mijloc. Aceeași descriere se potrivește lui Ioan Botezătorul care trăia în pustie și purta o haină de păr de cămilă şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică (Matei 3:4). El se adresa cu autoritate locuitorilor Ierusalimului propovăduind pocăința spre iertarea păcatelor (Luca 3:7), iar noroadele veneau la el ca să primească botezul cu apă, pregătind astfel calea pentru Cel ce avea să aducă mântuirea: „...Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” (Luca 3:16).

 

I s-a pregătit calea

„Un glas strigă: „Pregătiţi în pustiu calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!” „Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile, în vâlcele!”„Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 40:3-5).

 

Împlinirea:
„Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor, după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările. „Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite. „Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.” (Luca 3:3-6).

 

Are un Înaintemergător

„Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului pe care-L doriţi; iată că vine - zice Domnul oştirilor.” (Maleahi 3:1).

Împlinirea:

„După ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: “Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt? Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc. El este acela despre care este scris: „Iată, trimit pe solul Meu înaintea feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.” (Luca 7:24-27).

 

Precedat de Ilie

„Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.” (Maleahi 4:5).  

 

Împlinirea:

„Căci până la Ioan au prorocit toţi Prorocii şi Legea. Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie care trebuia să vină.” (Matei 11:13-14).

Profeții împlinite despre natura Domnului Isus

Domnul Isus este Mesia care s-a întrupat ca om pe pămînt. Numai un Mesia care este mai mult decât un simplu muritor ar avea puterea să aducă pacea de durată pe pământ, să distrugă armele și să facă lumea să trăiască în pace şi linişte. Numai un Mesia care este şi Dumnezeu şi de aceea veşnic, va putea să facă ţările lumii să umble în căile Domnului, va putea schimba şi reconcilia împărăţia animală să poată locui în pace şi să devină vegetariană.

Astfel, El este numit „Domnul”  (Maleahi 3:1), „Dumnezeul nostru” (Isaia 35:4), „Emanuel, adică Dumnezeu este cu noi” (Isaia 7: 14); „Dumnezeu tare”, „Părintele veşniciei” (Isaia 9:5), iar obârşia Lui este din zilele veşniciei (Mica 5: 1) când Dumnezeu se adresează lui Mesia: „Tu ești Fiul Meu! Astăzi te-am născut.” (Ps 2:7). Asta însemnă că existenţa Lui nu începuse la concepţie, ci din veşnicie, din eternitate. Cum numai Dumnezeu există din veşnicie, acesta este un semn al dumnezeirii Lui. Toate aceste titluri şi expresii arată clar că Mesia nu avea să fie un om simplu, ci Fiul lui Dumnezeu, născut din veșnicie.

În acelaşi timp, însă, avem o serie de cuvinte şi expresii care vorbesc de Mesia ca despre un om. Astfel El va fi „fiul unei fecioare” (Isaia 7: 14) “care ne-a fost dăruit” (Isaia. 9:5), „odraslă a lui David” (Zaharia 6: 12; Ieremia 23, 5; 33, 15) și care va pătimi ca un om (Isaia 53). El este numit Fiul Omului, care, deşi pare un titlu omenesc, el se referă mai degrabă la divinitatea lui Mesia. Mântuitorul Însuşi, foloseşte atunci când vorbeşte despre Sine acest titlu, luat din cartea profetului Daniel (Matei 11:19; Marcu. 8:31; Luca 9:58; Ioan 8:23). Toate aceste descrieri vorbesc despre aceeaşi Persoană, despre Mesia care va fi şi Dumnezeu şi om.   

În lucrarea Lui publică pe pămînt, Mesia este atât preot cât și proroc. Una dintre prerogativele prorocilor a fost şi aceea de a învăţa. În acest sens Mesia va fi prorocul prin excelenţă: „Învăţătorul dreptăţii” (Ioel 2:23); va învăţa popoarele fiind „mărturie popoarelor” (Isaia 55:4), devenind lumina păgânilor (Isaia 42:7). În gura Sa nu se va afla minciună (Isaia 50:4; 53:9), şi va fi adevăratul Păstor al lui Israel (Ezechiel 34:23; Isaia 40:11).

Dar Mesia va fi şi preot: „Tu eşti preot în veac după  rânduiala lui Melchisedec” (Psalmi 109:4). El este atât preotul cât şi jertfa, care se va aduce pe Sine Însuşi jertfă pentru păcatele lumii (Isaia 53:11; 4:2-4).

 

Numit Fiul lui Dumnezeu

 

Profeția:

a) „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9:56).

b) „Eu voi vesti hotărârea Lui” - zice Unsul - „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.” (Psalmi 2:7).

Împlinirea:
a) „Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:17).

b) „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” (Ioan 8: 58). 

Va fi Prorocul

Profeția: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!” (Deuteronomul 18:15). „Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.”(Deuteronomul 18:18)

 

Împlinirea:

a) „Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: “Cu adevărat, Acesta este Prorocul cel aşteptat în lume.” (Ioan 6:14)

b) „Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Prorocul.” (Ioan 7:40)

c) „Ce? ”, le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.” (Luca 24:19)

d) „şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.” (Fapte 3:20,21)

Preot după rânduiala lui Melhisedec

Profeția: „Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău: „Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.” (Psalmi 110:4).

 

Împlinirea:
a) „Tot aşa, şi Hristos nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.”Şi, cum zice iarăşi într-alt loc: „Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.” (Evrei 5:6).

b) „...căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot „după rânduiala lui Melhisedec.” (Evrei 5:10).

Profeții împlinite despre lucrarea Domnului Isus

Domnul Isus a desfășurat o parte importantă a lucrării Sale publice în ținutul Galileei cum a fost prorocit din vechime (Isaia 61:1-3), fiind uns de Dumnezeu ca să vestească Evanghelia celor săraci și să tămăduiască pe cei cu inima zdrobită. Deși Și-a arătat râvna pentru Numele lui Dumnezeu (Psalmi 69:9), El a fost respins de ai Săi (Isaia 53:3), trădat de cei apropiați (Psalmi 41:9), vândut pe treizeci de arginți (Zaharia 11:12) și, în fața acuzațiilor aduse pe nedrept (Psalmi 35:11), El a stat umil ca un miel de jertfă (Isaia 53:7). Totuși cei smeriți L-au întâmpinat la intrarea Sa în cetatea Ierusalimului cu laude de bucurie (Psalmi 8:2).

Slujește în Galileea

Profeția: „Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.” (Isaia 9:1-2).

 

Împlinirea: „Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor, norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii a răsărit lumina.” (Matei 4:12-16).

Râvna pentru Casa lui Dumnezeu

Profeția: „Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea..” (Psalmi 69:9).

 

Împlinirea: „În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezând jos. A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele. Şi a zis celor ce vindeau porumbei:Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie.” Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: “Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine.” (Ioan 2:14-17).

Vorbește în pilde

Profeția:

a) „Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi..” (Psalmi 78:2).

b) „El a zis atunci: Du-te şi spune poporului acestuia: “Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; într-una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!” (Isaia 6:9).

c) „Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.” (Isaia 6:10).

 

Împlinirea:

a) „De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” (Matei 13:13-15).

b) „Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea deloc fără pildă, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.” (Matei 13:34).

Va tămădui inimile zdrobite

Profeția: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui.” (Isaia 61:1-3).

 

Împlinirea: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” (Luca 4:18, 19). Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.” (Luca 4:21).

Respins de ai Săi

Profeția: „Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă..” (Isaia 53:3).

 

Împlinirea:

a) „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit..” (Ioan 1:11).

b) „Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu Omul acesta şi slobozește-ne pe Baraba!” (Luca 23:18).

c) „… Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului? ” (Ioan 12:37, 38).

Lăudat de copii

Profeția: „Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare.” (Psalmi 8:2).

 

Împlinirea: „Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David! ”, s-au umplut de mânie. „Şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia? ” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: „Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?” (Matei 21:15,16)

Nu este crezut

Profeția: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? ” (Isaia 53:1)

Împlinirea: „Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El” ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?” (Ioan 12:37, 38).

 

Intrarea triumfală în Ierusalim

Profeția: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe” (Zaharia 9:9).

 

Împlinirea: „Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el şi Isus a încălecat pe el. Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el şi Isus a încălecat pe el...Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus strigau: „Osana! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului!... ”Isus a intrat în Ierusalim şi S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece. ” (Marcu 11:7, 9, 11)

Trădat de un prieten

Profeția: „Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea.” (Psalmi 41:9).

 

Împlinirea:

a) „Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă ca să le vândă pe Isus..” (Marcu 14:10).

b) „Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, “şi anume, cel ce întinde mâna cu Mine în blid..” „Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.” (Marcu 14:20, 21).

Vândut pe treizeci de arginți

Profeția: „Eu le-am zis: “Dacă găsiţi cu cale, daţi-mi plata; dacă nu, nu mi-o daţi!” Şi mi-au cântărit ca plată, treizeci de arginţi.” (Zaharia 11:12).

Împlinirea: „Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.” (Matei 26:14, 15).

 

Acuzat de martori mincinoși

 

Profeția: „Nişte martori mincinoşi se ridică şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.” (Psalmi 35:11).  

 

Împlinirea: „Pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.” (Marcu 14:56).

Tăcut în fața învinuirilor

Profeția: „Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.” (Isaia 53: 7).

Împlinirea:

a) „Pilat L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei!” (Marcu 15:4).

b) „Isus n-a mai dat niciun răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.” (Marcu 15:415).

Urât fără temei

Profeția:

a) „Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.” (Psalmi 35:12).  

b) „Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi, nici să nu-şi facă semne cu ochiul cei ce mă urăsc fără temei!” (Psalmi 35:19).

c) „Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.” (Ioan 15:24).

Împlinirea: „Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: “M-au urât fără temei.” (Ioan 15:25).

Profeții împlinite despre moartea Domnului Isus

 

Din textele mesianice ale Vechiului Testament reiese că Mesia era aşteptat să vină pentru a elibera pe Israel și întreaga lume din robia păcatului. Dar Calea aleasă de Domnul Isus nu este calea războiului, ci calea smereniei şi a jertfei, așa cum se asteptau mulți din Israel. Domnul Isus îî mustră chiar pe ucenicii care mergeau pe drumul Emausului pentru lipsa lor de pricepere în înțelegerea Scripturii: Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii. Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”(Luca 24:25-26).

Astfel, deşi Mesia va fi Cel ce va înfăptui dreptatea (Zaharia 9: 9), El va fi vândut (Ieremia 32: 9; Zaharia 11: 12-13), prins şi judecat ca un răufăcător (Isaia 50:6; 53:3) chinuit şi ucis (Psalmi 21:1, 18-20; Isaia 53:8; Daniel 9:26; Zaharia 12:10; 13:7). Pe toate El le va răbda ca un miel înainte de tundere şi ca o oaie dusă la măcelărie (Isaia 53:7). Toate acestea le va suferi pentru a-şi împlini misiunea Sa, aceea de a răscumpăra lumea (Isaia 53: 4-6). Pentru aceasta, Dumnezeu însă L-a înviat şi I-a dat stăpânirea (Isaia:50: 8-9). Cu toate acestea, din Israel, doar o mică parte va recunoaşte misiunea lui Mesia (Isaia 11:11; 53:4b; 65:8; Daniel 9: 26; Zaharia 11:13).

Moare pentru mântuirea noastră

Profeția: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53:5).

 

Împlinirea:

„Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi.” „Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară.”„Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:6-8).

Răstignit împreună cu răufăcătorii

Profeția: „De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi..” (Isaia 53:12).

Împlinirea: „Împreună cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta, şi altul la stânga Lui.”Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: “A fost pus în numărul celor fărădelege.” (Marcu 15:27, 28).

 

Mâinile și picioarele străpunse

Profeția:

„Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi născut.” (Zaharia 12:10).

„...mi-au străpuns mâinile şi picioarele.” (Psalmi 22:16).

 

Împlinirea:

a) „... ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă. ” (Ioan 19:34)

b) „Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.” (Ioan 20:20).  

c) „Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul! ” Dar el le-a răspuns: “Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20:25).

Disprețuit, hulit și batjocorit

Profeția: „Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic: „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!” (Psalmi 22:7, 8)

 

Împlinirea:

a) „Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau: “Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” (Luca 23:35).  

b) „Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap …”(Matei 27:39).

Este chinuit de sete

Profeția: „Mi se usucă puterea ca lutul şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii.” (Psalmi 22:15).  

 

Împlinirea: „După aceea Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete..” (Ioan 19:28).

Îi este dat să bea oțet

Profeția: „Ei îmi pun fiere în mâncare, şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.” (Psalmi 69:21).

 

Împlinirea:

a) „I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.” (Matei 27:34).  

b) „Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea.” (Matei 27:48).

 

Ocărât

Profeția: „Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.” (Psalmi 69:9).

 

Împlinirea:

a) „Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură” (Matei 27:44).

b) „Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi; ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine.” (Romani 15:3).

 

Scuipat și bătut

Profeția: „Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii, înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.” (Isaia 50:6).

 

Împlinirea: „Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pălmuit” (Matei 26:67).

 

Se roagă pentru dușmani

Profeția: „Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune.” (Psalmi 109:4).  

 

Împlinirea: „Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac! ” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi..” (Luca 23:34).

S-a tras sorți pentru cămașa Lui

Profeția: „...toate oasele aş putea să mi le număr. Ei însă pândesc şi mă privesc; îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea.” (Psalmi 22:17-18).

 

Împlinirea:

a) „După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei trăgând la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare.” (Marcu 15:24).

b) „Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.” (Ioan 19:23)

c) „Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie. ” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi. ” Iată ce au făcut ostaşii.” (Ioan 19:23, 24).

 

Părăsit de Dumnezeu

Profeția: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?…” (Psalmi 22:1).

Împlinirea:

a) „Şi, în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: “Eloi, Eloi, lama sabactani”, care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Marcu 15:34).

b) „Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: “Eli, Eli, lama sabactani? ”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46).

 

Nu va avea niciun os zdrobit

Profeția: „Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărâme..” (Psalmi 34:20).

 

 

Împlinirea:

a) „Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor”. (Ioan 19:33).

b) „Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: “Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.” (Ioan 19:36).

 

Înmormântat laolaltă cu cei bogați

Profeția: „Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.” (Isaia 53:9).  

Împlinirea: „Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-L dea. Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-o pânză curată de inşi L-a pus într-un mormânt nou, al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat.” (Matei 27:57-60).

Învie din morți

Profeția:

a) „Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea..” (Psalmi 16:10).

b) „Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea.” (Psalmi 49:14).

c) „Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui..” (Psalmi 49:15).

Împlinirea:

a) „El le-a zis: “Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră.” „Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.” (Marcu 16:6,7).

b) „...despre învierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul Lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor şi trupul Lui nu va vedea putrezirea.” (Fapte 2:31).

c) „...că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni 15:4).

 

Se va înălța la dreapta lui Dumnezeu

Profeția: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” (Psalmi 110:1).

Împlinirea:

a) „Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu...” (Marcu 16:19).

b) „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.” (Marcu 14:62).

c) „Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu …” (Coloseni 3:1).

d) „...pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti …”(Efeseni 1:20).

e) „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte…”(Evrei 1:3).  

f) „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri …”(Evrei 8:1).

g) „El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu …”(Evrei 10:12).

h) „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Evrei 12:2).

i) „Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu!” (Fapte 7:55, 56).

Profeții împlinite în sărbătorile evreiești

Dumnezeu le-a dat evreilor şapte sărbători simbolice (Levitic 23). Ele marcau trecerea unui an ceremonial şi întrețineau în popor memoria unor evenimente de importanţă majoră. Pe de altă parte, calendarul evreiesc are şi o însemnătate profetică, marcând cele şapte etape în care-şi va desfăşura Dumnezeu planul mesianic de răscumpărare a omenirii.^[10]

Dintre cele şase sărbători, Paştele, Cincizecimea şi Sărbătoarea Corturilor sunt deosebite prin faptul că ele cereau ca fiecare evreu să meargă în pelerinaj să se închine la Ierusalim (Exod 23:14-19).

La toate sărbătorile se aduceau jertfe si sacrificii, care au fost poruncite de Dumnezeu ca o continuă amintire și o recunoaștere plină de pocăintă a păcatului său precum și o mărturisire a credinței în Răscumpărătorul făgăduit. Ele aveau rolul de a imprima în oameni adevărul solemn că păcatul a fost acela care a adus moartea și că „fără vărsare de sânge, nu este iertare” (Evrei 9:22).^[11]

Sărbătoarea Paștelor

La această sărbătoare, evreii comemorau jertfirea mielului în Egipt. Sângele acestui miel fusese aşezat pe usiorii uşii şi-i ferise pe întâi născuţi de îngerul morţii (Exod 12:1, 13:16). Sărbătoarea marca şi scoaterea evreilor din robia egipteană. Dumnezeu le-a poruncit evreilor să mănânce carnea mielului cu pâine nedospită şi cu ierburi amare. Pâinea nedospită era semnul că au ieşit în grabă din ţara Egiptului (Deuteronom 16:3).

Simbolul Paștelui s-a împlinit în Ierusalim atunci când Domnul Isus, Mielul care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29), a fost jertfit pentru păcatele omenirii (Evrei 9:28).

 

Sărbătoarea Cincizecimii

Evenimentul reprezintă o sărbătoare a secerişului. Ziua Cincizecimii (50 de zile după Paște) era aşezată în calendar la exact cincizeci de zile după Paște şi trebuie să arate mulţumirea poporului pentru roadele câmpului (Numeri 28:26-31). Sărbătoarea se mai numea şi sărbătoarea săptămânilor (Deuteronom 16:9) sau sărbătoarea primelor roade (Numeri 28:26).

În Noul Testament, ziua Cincizecimii a marcat o zi de mare bucurie prin primirea Duhului Sfânt şi naşterea Bisericii Domnului Isus prin convertirea primelor mii de oameni la credinţa mântuitoare în Isus Hristos (Fapte 2:1-47).

Anul Nou

Această zi (luna VII, ziua 1) se mai numea şi Sărbătoarea trâmbiţelor şi reprezenta o chemare la rededicare şi la o masă de părtăşie cu Domnul (Levitic 23:23-25). În plan mesianic sarbătoarea trâmbițelor dezvăluie intenţia Domnului de a răpi Biserica Sa. Cu glasul unei trâmbiţe  la cea din urmă trâmbiţă^[12], sunt doar două expresii ale apostolului Pavel care fac referire la ziua răpirii Bisericii şi a unui început nou în slava Domnului. Dumnezeu va răpi pe toți aceia care au făcut legământ cu El: „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” (Psalmi 50:5).

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că noi creștinii am fost sortiți la părtășia cu Dumnezeu^[13]„fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:9).

 

Așezarea Sărbătorii trîmbiței înaintea celorlalte două sărbători de toamnă nu este întâmplătoare. Astfel, sărbătoarea Anului Nou (Sărbătoarea trâmbiței) care reprezintă răpirea bisericii Domnului este urmată de Sărbătoarea ispășirii, când Domnul Isus își va sfârși lucrarea de mijlocire în fața Tatălui, va ieși din adevăratul locaș preasfânt și va face judecată pe pământ, și de Sărbătoarea corturilor care simbolizează locuirea lui Dumnezeu cu oamenii în Împărăția de 1.000 de ani.^[14]

 

Ziua ispășirii

Această zi (luna VII, ziua 10) era o zi marcată de post, smerire şi mare închinare (Levitic 23: 26-32). În această zi, Marele Preot făcea ispăşirea pentru toate păcatele poporului şi ţapul de Azazel era alungat în pustie (Levitic 16). Oricine nu se va smeri, va fi nimicit din popor (Levitic 26:29).

Domnul Isus reprezintă atât jertfa de ispășire (reprezentată prin jertfirea primului țap), cât și ţapul Azazel, pentru că El s-a încărcat cu păcatele noastre pe care le-au aruncat apoi în marea uitării: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn.”(Galateni 3:13).

Toate păcatele poporului erau acoperite (contabilizate) pentru ziua cînd adevăratul Miel al lui Dumnezeu va ridica păcatele întregii lumii (Ioan 1:29). Ca să beneficiezi de această iertare trebuie să vi la picioarele Domnului Isus și să te pocăieși (smerești) adânc înaintea Lui.

În planul mesianic, sărbătoarea marchează ziua în care Domul Isus după ce iese din locul preasfânt va face judecată lumii. Se va întoare în același timp spre poporul Israel şi-i va curăţi de vinovăţia lor. Va fi o zi de părere de rău, de mare smerire şi de adâncă tristeţe (Zaharia 12:10-14; 13:1-9; 14:1-7).

Sărbătoarea Corturilor

Sărbătoarea (luna VII, ziua 15) comemora peregrinările evreilor timp de 40 de ani prin pustie înainte de intrarea în Canaan (Levitic 26:33-36; Deuteronom 16:13-17). Timp de şapte zile, toţi evreii trebuiau să-şi părăsească locuinţele şi să stea în corturi sau colibe făcute din crengi şi pânză, pentru ca să ştie că Domnul a făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi după ce i-am scos din ţara Egiptului (Levitic 23:42).

Domnul Isus a participat şi El la sărbătoarea corturilor (Ioan 7:2, 8-52), dar simbolistica comemorării se va împlini atunci când Domnul va locui alături de poporul Său în timpul împărăției milenare (Zaharia 14:9-21; Isaia 11:2-9).

Sărbătoarea corturilor fiind o sărbătoarea care presupunea venirea personală la Templul Domnului semnifică de asemenea că intrarea în veșnicie se face personal ca să te împărtășești cu trupul Lui, să te cureți de orice aluat vechi (Sărbătoarea de Paște și Azimile) și apoi să te umpli cu Duhul Sfânt (Sărbătoarea Cincizecimii).

Sărbătoarea corturilor amintea credincioșilor că existența lor pe pământ este temporară, iar trupul nostru reprezintă o locuință temporară a sufletului nostru care este veșnic. Apostolul Pavel spunea că „știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică.”(2 Corinteini 5:1).

După ce Dumnezeu face ultimul seceris în țarina Lui, care, de această dată, este un seceriș pentru judecată^[15], „va smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea” (Matei 13:36) și va avea loc „strângerea noastră laolaltă cu El” (2 Tesaloniceni 2:1).

În afara acestor şapte sărbători mari, evreii au mai primit de-a lungul istoriei câteva zile de aducere aminte.

Ziua de Sabat

Cea de a şaptea zi, pusă de o parte de Dumnezeu la sfârşitul Creaţiei (Geneza 2:1-3), dar nesărbătorită până în perioada Exodului (Exod 16:23), este şi ea menţionată în lista sărbătorilor evreieşti (Levitic 23:1-3). Ziua comemorează atât odihna Domnului, cât şi scoaterea din robia egipteană (Deuteronom 5:12-15) și reprezintă legământul naţional între Dumnezeu şi Israel (Exod 31:17; Ezechiel 20:12,20).

Orice lucrare trebuia evitată între cele două apusuri de soare (Exod 20:12,13; Neemia 13:15-22). Era interzisă aprinderea unui foc (Exod 35:3) sau adunarea de vreascuri (Numeri 15:32-33). Fiecare trebuia să rămână acasă (Exod 16:29; Levitic 23:3), iar deplasările trebuiau reduse la minimum (Fapte 1:12).

În plan mesianic Sabatul îl reprezintă pe Domnul Isus, pentru că El este odihna noastră. Noi, care am crezut in jertfa Lui, intrăm în odihna lui Dumnezeu (Evrei 4:3) și ne odihnim în lucrăriile Lui.

Anul sabatic

Un Sabat de odihnă pentru pământ (Exod 23:10-12; Levitic 25:1-7; Deuteronom 15:1).Îm anul sabatic orice lucrare agricolă era interzisă, așa că poporul trebuia să trăiască din ce dădea de la sine pământul sau din recolta strânsă în anul anterior. La fel cum poporul ţinea Sabatul săptămânal, trebuia ca şi pământul să se odihnească la fiecare al şaptelea an. Deși aceste reguli erau bune pentru pământ, scopul lor principal era să înveţe pe poporul Israel să se încreadă mai mult în Dumnezeu. Nerespectarea anului sabatic a fost unul din motivele pentru captivitatea poporului Israel (2 Cronici 36:21).

Anul de veselie

Numit şi Anul Jubiliar (Levitic 25:8-55), acest an venea după şapte ani sabatici, o singură dată la cincizeci de ani. În acest an, datoriile erau iertate, robii erau eliberaţi, iar pământul vândut şi cumpărat se întorcea automat în sânul seminţiei din care făcuse iniţial parte. În felul acesta, anul de veselie servea ca reper pentru preţurile cu care se vindeau şi se cumpărau pământuri şi robi. În realitate, se cumpără numai dreptul de folosire până la anul de veselie.

 

Cuvântul Domnului spune că „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! ” (Psalmi 24:1), iar Dumnezeu într-o zi va lua înapoi pământul cu tot ce este pe el de la om.

Profețiile împlinite despre aducerea jertfei ispășitoare din cartea Daniel

O atenție deosebită în contextul profețiilor împlinite legate de aducerea jertfei ispășitoare a Domnului Isus va trebui alocată profețiilor cuprinse în cartea Daniel.

În perioada Vechiului Testament se calcula pentru sărbători un an ca fiind o perioadă de 360 zile (12×30 zile). În Daniel 9 perioada de 490 de ani (70×7 de ani) este împărţită în 3 secţiuni: 7+62+1. Venirea lui Mesia ar avea loc la sfârşitul celei dea 79-a săptămâni (adică 7+62), apoi ar urma distrugerea Ierusalimului şi a Templului şi o perioadă nespe­cificată de timp în care vor avea loc războaie şi distrugeri.

În vreme ce Daniel primea această profeţie, oraşul Ierusalim era în ruine, urmând să fie reconstruit.  Despre darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului cu referiri la drumurile cetăţii  şi la zid (Daniel 9:25) se face referire în cartea Neemia când menționează decretul de a reconstrucţie a zidurilor oraşului în luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe (Neemia 2:8).

Sir Robert Anderson a calculat această dată în cartea sa Coming Prince (Prinţul care vine)^[16] ca fiind 14 martie 445 î.Hr. şi data până la venirea  lui Mesia ca fiind 7+62x7x360 = 173.880 zile. El a descifrat data naşterii lui Isus ca fiind în toamna anului 4 î.Hr. În Evanghelia după Luca se arată că Domnul Isus şi-a început lucrarea în anul al 15-lea al lui Tiberiu Cezar, când avea în jur de 30 de ani (Luca 3:1), astfel că începutul lucrării lui Isus ar trebui plasat în  anul 28 d.Hr şi crucificarea Lui în anul 32 d.Hr.

Domnul Isus nu S-a exprimat niciodată în mod public, în timpul lucrării Lui, cu privire la acest drept, până în momentul intrării triumfale în Ierusalim^[17], iar mulţimile au strigat la acest eveniment: „Osana, fiului lui David! Binecuvântat este împăratul care vine în numele  Domnului!” (Matei 21:15, Luca 19:38). Intrarea Triumfală  a avut loc, după calendarului evreiesc, în ziua a 10-a a lunii Nisan (Ioan 12:1-12). Conform calendarului Iulian data de 10 Nisan era 6 aprilie 32 d.Hr.

Intervalul de timp între decretul de a rezidi Ierusalimul şi venirea în mod public a lui Mesia – între 14 martie 445 î.Hr. şi 6 aprilie 32 d.Hr - este format din exact 173.880 de zile (șapte ori șaizeci și nouă de ani profetici a câte 360 de zile), astfel că profeția s-a împlinit ad literam. Dar, de această dată, Domnul Isus nu a venit să stăpânească şi să domnească aşa cum a domnit regele David.^[18]

Așa cum am prezentat și mai sus, profeţii din Vechiul Testament au vorbit despre împlinirea a două tipuri de profeţii în ceea ce îl privește pe Mesia: atât ca Robul care suferă, cât și ca Împăratul care domneşte. Cu ocazia primei Lui veniri, Domnul Isus a împlinit profeţiile despre Robul care a suferit.

După Scriptură, Domnul Isus a fost rastignit pe cruce, dar a înviat a treia zi:

• „ei îl vor omorî şi... după trei zile va învia” (Marcu 9:31);
• „.. să fie omorât şi a treia zi să învieze” (Luca 9:22);
• „va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului” (Matei 12:40);
• „astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat acestea” (Luca 24:21).

Evreii însă socoteau ca zile şi părţile unei zile (1 Regi 22:1, 2; 2 Regi 18:9, 10). Ziua la ei începea seara la apusul soarelui. Folosind aceste informaţii, ipoteza cea mai probabilă este că Isus a murit într-o joi, aşa cum este schiţat mai jos.

 
Domnul Isus a fost adevăratul miel de paşte^[19]. Conform Legii, mielul pascal trebuia pus deoparte pentru sacrificiu cu patru zile înainte, în 10 Nisan (Exod 12:3). Este interesant de observat că începând din această zi mai marii poporului au hotărât să-l omoare pe Isus, “dar nu în timpul sărbătorii” care începea cu sabatul din 15 Nisan (Marcu 14:1, 2; Luca 19:47).

Domnul Isus a murit pe la ora 3 după-amiaza în 14 Nisan, aproximativ la timpul când evreii începeau să-şi sacrifice mieii de paşte. Conform poruncii lui Dumnezeu mieii trebuiau sacrificaţi în ziua de 14 după apusul soarelui (Exod 12:6; Levitic 23:5). Cu un număr de ani înainte de naşterea lui Isus, celebrarea paştelui a suferit modificări şi a ajuns să prevadă o masă ceremonioasă scurtă în 14 Nisan urmată de o masă mai mare şi lejeră în data de 15 Nisan. Această tradiţie este urmată şi astăzi. Aceasta înseamnă că ultimul paşte ţinut de Isus n-a fost o masă de paşte tradiţională. El a ţinut paştele cu o seară înainte, la începutul zilei de 14 Nisan, socotită de seara până seara, în fapt în seara zilei de 13 după calendarul obişnuit. Aceasta a permis ca el să moară în ziua de 14 Nisan în care a celebrat ultimul paşte. Dimineaţa, în timpul judecăţii Lui, ni se spune că iudeii nu mâncaseră încă paştele (Ioan 18:28). După-amiaza, pe când Domnul Isus era în agonie pe lemn, evreii începeau să sacrifice mieii de paşte. O altă dovadă pentru aceasta este descrierea zilei răstignirii ca “ziua Pregătirii”, adică ziua de pregătire pentru masa de paşte şi sabatul aferent care urmau în 15 Nisan (Ioan 19:31).^[20]

În concluzie, Domnul Isus a murit în ziua Pregătirii, 14 Nisan, care era ziua până în care trebuia păstrat mielul de paste după poruncile date de Dumnezeu lui Moise în Egipt. A sărbătorit paştele împreună cu discipolii săi cu o seară înainte, în 13 Nisan după apusul soarelui, după care a fost arestat, judecat, condamnat şi omorât. A înviat în cursul primei zile lucrătoare după sabatul săptămânal (duminica după calendarul obișnuit) și s-a înălțat la cer dupa 3 de ani și jumătate de lucrare (după aprox. 40 zile ziua comemorării vechiului testament și a legământului pe care îl făcuse cu omenirea la începutul creației că vor fi salvați și după 10 zile urma ziua coborârii Duhului Sfânt la Cincizecime).

Profeții viitoare despre împărăția lui Dumnezeu

Regatul lui Mesia va fi unul al păcii şi al dreptăţii. El va restaura valorile morale pe pământ. Ca rege şi „Domnul păcii” (Isaia 9:6), Mesia va întemeia dreptatea, pacea şi egalitatea (Isaia 2:4; Mica. 4:3-5; Ieremia 23:5). Astfel, El „va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău” (Isaia 11:4), şi „trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ, şi ostroavele vor nădăjdui în Legea Lui” (Isaia. 42: 3,4). Mesia va veni să mângâie pe cei care au suferit pe nedrept: „să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească, în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui” (Isaia 61:3). Pacea se va instaura nu numai între oameni, ci şi între toate vieţuitoarele de pe pământ (Osea 2:18; Isaia 11: 6-8, 65: 25).

Regatul lui Mesia se va deosebi de toate celelalte prin faptul că în el va domni o pace veșnică: „El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci. Iată ce va face râvna Domnului oştirilor” (Isaia 9:6; Ieremia 33:17; Ezechiel  37:25; Daniel 2: 44, 7,14; Mica. 4:7-8) şi va cuprinde toate popoarele, care se vor aduna împrejurul lui Mesia: „În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El şi slava va fi locuinţa Lui” (Isaia 11:10). Centrul acestui regat va fi Ierusalimul: „În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în Numele Domnului şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele.” (Ieremia 3:17); „ ...Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli pe vecie pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie şi pe poporul lui în bucurie.” (Isaia 65: 18).

În împărăția de 1.000 de ani va fi inaugurată o nouă existenţă, prin transfigurarea creaţiei, în care „rămăşiţa” va „domni” alături de Dumnezeu, Care va păstori El Însuşi pe Israel (Ezechiel 34:9-10). În împărăţia inaugurată, lumea se va bucura de viaţă, moartea fiind abolită: „El va înlătura moartea pe vecie!” (Isaia 25, 8). Dumnezeu se va afla în deplină comuniune cu poporul rămas, așa încât „înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!” (Isaia 65:24).

În lumea nouă schimbată de Dumnezeu, omul se va întoarce la starea de nevinovăţie de la început, va trăi în armonie cu întreaga creaţie, chiar între animalele sălbatice va domni pacea: „Atunci, lupul va locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mâna un copilaş;vaca şi ursoaica vor paşte la un loc şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului.” (Isaia 11: 6-8). Aceasta va fi posibil întrucât se va ajunge la cunoaştința de Dumnezeu: „Nu se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr” (Isaia 11: 9). Peste întreg pământul va domni pacea, şi nu va mai fi război (Isaia 2: 2-4), de aceea armele vor şi transformate în unelte de lucru (Isaia 2:4; Osea 2: 20; Mica 4:3). Dumnezeu va „ face pustia lui ca un Rai şi pământul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi în mijlocul lui, mulţumiri şi cântări de laudă” (Isaia 51:3). Viile, măslinii, grădinile, vor da o recoltă neobişnuit de îmbelşugată. Din munţi vor curge râuri de must, din dealuri lapte, iar colinele şi văile vor fi acoperite de turme (Isaia 41:18; Ieremia 31:12; Ioel 4:18; Amos 9: 13; Zaharia 8:12). Nu se va mai auzi plâns şi tânguire, ci oamenii vor fi fericiţi (Isaia 65:18; Ieremia 30:19, 31:12, 33:10; Osea 2:17; Zaharia 9:15).

Încheiem prezentarea noastră cu o imagine ilustrativă a poziției omului în împărăţia lui Dumnezeu la sfârşitul veacului redată de prorocul Mica: „și fiecare va locui sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oştirilor a vorbit.” (Mica 4:4).

 

Anexă. Listă profeții mesianice

 

1.Geneza 3:15 ... sămânța femeii (nașterea din fecioară) ... Luca 1:35, Matei 1:18-20
2. Geneza 3:15 ... El va zdrobi capul Satanei ... Evrei 2:14, 1 Ioan 3:18
3. Geneza 5:24 ... înălțarea trupească la cer ... Marcu 6:19
4. Geneza 9:26-27 ... Dumnezeul lui Sem va fi Fiul lui Sem ... Luca 3:36
5. Geneza 12:3 ... ca și sămânță a lui Avraam, va binecuvânta toate națiunile ... Faptele Apostolilor 3:25,26
6. Geneza 12:7 ... promisiunea făcută pentru sămânța lui Avraam ... Galateni 3:16
7. Geneza 14:18 ... Un preot după felul lui Melhisedec ... Evrei 6:20
8. Geneza 14:18 ... Rege ... ..Evrei 7:2
9. Geneza 14:18 ... cina cea de Taină este prefigurată ... Matei 26:26-29
10.  Geneza 17:19 ... Samanța a lui Isaac ... .Romani. 9:7
11.  Geneza 21:12 … Samanța a lui Isaac…Romani 9:7, Evrei 11:18
12.  Geneza 22:8 ... Mielul lui Dumnezeu este promis ... Ioan 1:29
13.  Geneza 22:18 ... Ca și sămânță a lui Isaac, va binecuvânta toate natiunile ... Galateni 3:16
14.  Geneza26:2-5 ... Sămânța lui Isaac este promis ca Răscumpărător ... Evrei11:18
15.  Geneza 49:10 ... timpul venirii Sale ... Luca 2:1-7; Galateni 4:4
16.  Geneza 49:10 ... Sămânța lui Iuda  ...Luca 3:33
17.  Geneza 49:10 ... numit Cel trimis... Ioan 17:3
18.  Geneza 49:10 ... va veni inainte ca Iuda (Israel) sa-si fi pierdut identitatea (risipit multa vreme, aprox. 1900 de ani) ... Ioan 11:47-52
19.  Geneza 49:10 ... de El vor asculta popoarele ... Ioan 10:16
20.  Exodul 3:13,14 ... El este..Marele “Eu Sunt” (Yahweh) ... .Ioan 4:26, Ioan 8:58,
21.  Exodul 12:5 ... Miel fără cusur ... 1 Pet. 1:19
22.  Exodul 12:13 ... Sangele mielului salvează de mânie ... Romani. 5:8,9
23.  Exodul 12:21-27 ... Hristos este paștele nostru ... 1 Corinteni 5;7
24.  Exodul 12:46 ... niciun os al Mielului nu va fi zdrobit ... Ioan 19:31-36
25.  Exodul 13:2 … binecuvântare pentru primul fiu născut…Luca 2:23
26.  Exodul 15:2 ... preamărirea Sa, prezis ca Yeshua (Yahweh Dumnezeu) ... Faptele Apostolilor 7:55,56
27.  Exodul 15:11 ... caracterul Său este Sfânt ... Luca 1:35; Faptele Apostolilor 4:27
28.  Exodul 17:6 ... Stânca duhovnicească a lui Israel ... 1 Corinteni 10;4
29.  Exodul 33:19 ... caracterul Său este milos ... Luca 1:72
30.  Levitic 14:11 ... leproșii curăţiti-semnul preoţiei ...Luca5:12-14; Faptele Apostolilor 6:7
31.  Levitic 16:15-17 ... prefigurează moartea lui Hristos, o dată pentru totdeauna ... Evrei 9:7-14
32.  Levitic 16:27 ... va suferi afară din tabara ... Matei 27:33; Evrei 13:11, 12
33.  Levitic 17:11 ... sangele, viața trupului ... Matei 26;28; Marcu 10:45
34.  Levitic 17:11 ... acesta este sângele care face ispășire ... 1 Ioan 3:14-18
35.  Levitic 23:36-37 ... oferta: “Daca cuiva îi este sete.” ..Ioan 19:31-36
36.  Numeri 9:12 ... niciun os nu îi va fi zdrobit ... Ioan 19:31-36
37.  Numeri 21:9 ... șarpele pe o prajina, Hristos înaltat ... Ioan 3:14-18
38.  Numeri 24:8 … fuga în Egipt…Matei 2:14
39.  Numeri 24:17 ... timpul: “Il voi vedea, dar nu acum.” ... Galateni 4:4
40.  Numeri 24:17-19 … o stea răsare din Iacov…Matei 2:2, Luca 1:33,78, Apocalipsa 22:16
41.  Deuteronom 18:15 ... “Acesta este cu adevarat profetul.” ... Ioan 6:14
42.  Deuteronom 18:15-16 ... “Dacă ați crede pe Moise, m-ati crede și pe Mine.” ... Ioan 5:45-47
43.  Deuteronom 18:18 ... trimis de Tatăl să vorbească Cuvântul Lui ... Ioan 8:28, 29
44.  Deuteronom 18:19 ... cine nu îL va asculta, va trebui să-și poarte păcatul ... Ioan 12:15
45.  Deuteronom 21:13-23 … dă un profet…Ioan 6:14; 7:40, Faptele Apostolilor 3:22,23
46.  Deuteronom 21:23 ... blestemat să fie cel care atârnă pe un lemn ... Galateni 3:10-13
47.  Rut 4:4-9 ... Hristos, rudenia noastră, ne-a răscumpărat ... Efeseni 1:3-7
48.  1 Samuel 2:10 ... trebuie să fie un Împarat uns de Domnul ... Matei 28:18; Ioan 12:15
49.  2 Samuel 7:12 ... Sămânța lui David ... Matei 1:1
50.  2 Samuel 7:14a ... Fiul lui Dumnezeu ...  Luca 1:32
51.  2 Samuel 7:16 ... va întâri casa lui David pentru totdeauna ... Luca 3:31; Rev. 22:16
52.  2 Samuel 23:2-4 … va fi “Stânca”…1 Corinteni 10:4
53.  2 Samuel 23:2-4 … va fi ca “Steaua Dimineții”…Apocalipsa 22:16
54.  2 Regi 2:11 ... înălțarea trupească la cer ... Luca 24:51
55.  1 Cronici 17:11 ... sămanța lui David ... Matei 1:1; 9:27
56.  1 Cronici 17:12, 13a ... va domni pe tronul lui David pentru totdeauna ... Luca 1:32, 33
57.  1 Cronici 17:13a ... “Eu voi fi Tatal Lui, El ... Fiul Meu.” ... Evrei 1:5
58.  Iov 19:23-27 ... invierea este prezisa ... Ioan 5:24-29
59.  Psalmi 2:1-3 ... vrăjmășia împăratilor pămantului împotriva Lui Hristos este cunoscută mai dinainte ... Faptele Apostolilor 4:25-28
60.  Psalmi 2:2 ... va deține titlul de “Unsul (Hristosul)” ... Faptele Apostolilor 2:36
61.  Psalmi 2:6 ... caracterul Său este Sfânt ... Ioan 8:46; Rev. 3:7
62.  Psalmi 2:6 ... va deține titul de Împarat ... Matei 2:2
63.  Psalmi 2:7 ... numit ca Fiul Preaiubit ... Matei 3:17
64.  Psalmi 2:7, 8 ... răstignirea și Învierea Sa este anunțată ... Faptele Apostolilor 13:29-33
65.  Psalmi 2:12 ... viața vine prin credinta în El ... Ioan 20:31
66.  Psalmi 8:2 ... gura copiilor va lauda Numele Lui ... Matei 21:16
67.  Psalmi 8:5, 6 ... smerenia și Înălțarea Sa ... Luca 24:50-53; 1 Corinteni 15:27
68.  Psalmi 16:10 ... nu o să vadă putrezirea ... Faptele Apostolilor 2:31
69.  Psalmi 16:9-11 ... va fi ridicat din morti ... Ioan 20:9
70.  Psalmi 17;15 ... învierea Sa este prezisă ... Luca 24:6
71.  Psalmi 22:1 ... părăsit din cauza păcatelor altora ... 2 Corinteni 5:21
72.  Psalmi 22:1 ... cuvinte rostite pe Golgota, “Dumnezeul Meu ... “ Marcu 15:34
73.  Psalmi 22:2 ... întunericul se lasă peste Golgota ... Matei 27:45
74.  Psalmi 22:7 ... ei își bat joc și dau din cap ... Matei 27:39
75.  Psalmi 22:8 ... “ S-a increzut în Dumnezeu: El să-L scape” ... Matei 27:43
76.  Psalmi 22:9 ... născut Mântuitor ... Luca 2:7
77.  Psalmi 22:14 ... mort cu inima zdrobită  ... Ioan 19:34
78.  Psalmi 22:14,15 ... suferă agonie pe Golgota ... Marcu 15:34-37
79.  Psalmi 22:15 ...  este însetat ... ..Ioan 19:28
80.  Psalmi 22:16 ... I-au strapuns mâinile și picioarele ... .Ioan 19:34,37;20:27
81.  Psalmi 22:17,18 ... L-au dezbrăcat în văzul oamenilor ... Luca 23:34,35
82.  Psalmi 22:18 ... și-au împartit hainele Lui ... Ioan 19:23,24
83.  Psalmi 22:20,21 ... S-a încredințat pe Sine lui Dumnezeu ... Luca 23:46
84.  Psalmi 22:20,21 ... puterea satanică zdrobește doar călcâiul Mântuitorului.. Evrei 2:14
85.  Psalmi 22:22 ... este declarată Învierea Sa ... ..Ioan 20:17
86.  Psalmi 22:27 ... El va fi guvernator al națiunilor ... Coloseni 1:16
87.  Psalmi 22:31 ... “S-a sfârșit” ... Ioan 19:30
88.  Psalmi 23:1 ... “Eu sunt Păstorul cel bun” ... .Ioan 10:11
89.  Psalmi 24:3 ... înălțarea Sa este prezisă ... Faptele Apostolilor 1:11; Fil. 2:9
90.  Psalmi 27:12…acuzat de martori mincinoși…Matei 26:60,61, Marcu 14:57,58
91.  Psalmi 30:3 ... învierea Sa este prezisă ... Faptele Apostolilor 2:32
92.  Psalmi 31:5 ... “în mâinile Tale îmi încredințez Duhul Meu” ... Luca 23:46
93.  Psalmi 31:11 ... cunoscuții Lui au fugit de la El ... Marcu 14:50
94.  Psalmi 31:13 ... au hotărât să-L omoare ... Ioan 11:53
95.  Psalmi 31:14,15 ... “S-a încrezut în Dumnezeu, El să-L scape” ... Matei 27:43
96.  Psalmi 34:20 ... ..niciun os nu-i va fi zdrobit ... ..Ioan 19:31-36
97.  Psalmi 35:11 ... .falși martori s-au ridicat împotriva Lui ... .Matei 26:59
98.  Psalmi 35:19 ... a fost urât fără motiv ... Ioan 15:25
99.  Psalmi 38:11 ... ..prietenii lui stăteau departe ... ..Luca 23:49
100.  Psalmi 40:2-5 ... bucuria învierii Lui este prezisă ... Ioan 20:20
101.  Psalmi 40:6-8 ... plăcerea Lui este să facă voia Tatalui ... .Ioan 4:34
102.  Psalmi 40:9 ... .El a predicat dreptatea în Israel ... .Matei 4:17
103.  Psalmi 40:14 ... înfruntat de adversari în Grădină ... Ioan
104.  Psalmi 41:9 ... ..trădat de un prieten apropiat ... ..Ioan 13:18
105.  Psalmi 45:2 ... cuvintele Harului vin de pe buzele lui.. Luca 4:22
106.  Psalmi 45:6 ... deține titlul de Elohim (Dumnezeu) ... Evrei 1:8
107.  Psalmi 45:7 ... ungerea prin Duhul Sfânt ... Matei3:16; Evrei1:9
108.  Psalmi 45:7,8 ... chemat Hristosul (Mesia sau Unsul) ... Luca 2:11
109. Psalmi 49-15…Învierea Lui…Faptele Apostolilor 2:27; 13:35, Marcu 16:6
110. Psalmi 55:12-14 ... trădat de un prieten, nu un dușman ... Ioan 13:18
111. Psalmi 55:15 ... moarte fără pocaință a trădatorului ... Matei 27:3-5; Faptele Apostolilor 1:16-19
112. Psalmi 68:18 ... oferă daruri oamenilor ... Efeseni 4:7-16
113. Psalmi 68:18 ... S-a înălțat la cer ... Luca 24:51
114. Psalmi 69:4 ... urât fără motiv ... Ioan 15:25
115. Psalmi 69:8 ... un străin pentru proprii frați ... Luca 8;20,21
116. Psalmi 69:9 ... plin de râvnă pentru Casa Domnului ... Ioan 2:17
117. Psalmi 69:14-20 ... chinul sufletesc al lui Mesia (Hristos) înainte de răstignire ... Matei 26:36-45
118. Psalmi 69:20 ... “Sufletul Meu este foarte întristat.” ... Matei 26:38
119. Psalmi 69:21 ... i se dă otet cand însetează ... Matei 27:34
120. Psalmi 69:26 ... Mântuitorul este dat, și este lovit de Dumnezeu ... Ioan 17:4; 18:11
121. Psalmi 72:10,11 ... persoane cu rang Îl vizitează ... Matei 2:1-11
122. Psalmi 72:16 ... bobul de grâu cade pe pământ ... Ioan 12:24
123. Psalmi 72:17 ... numele Lui va produce urmași ... Ioan 1:12,13
124. Psalmi 72:17 ... toate neamurile vor fi binecuvântate prin El ... Faptele Apostolilor 2:11,12,41
125. Psalmi 78:1.2 ... va învața pe altii în pilde ... Matei 13:34-35
126. Psalmi 78:2b ... va rosti Întelepciunea lui Dumnezeu cu autoritate ... Matei 7:29
127. Psalmi 88:8 ... ei au stat departe și au privit ... Luca 23:49
128. Psalmi 89:26 ... Mesia (Hristos) va chema pe Dumnezeu, Tatăl Său ... Matei 11:27
129. Psalmi 89:27 ... Emanuel (Dumnezeu Mesia) este mai mare decât regii pământești ... Luca 1:32,33
130. Psalmi 89:35-37 ... sămanța lui David, scaunul de domnie, și Impărăția rămâne pentru totdeauna ... Luca 1:32,33
131. Psalmi 89:36-37 ... caracterul Său credincios ... Rev. 1:5
132. Psalmi 90:2 ... El este din veșnicie (Micah 5:2) ... Ioan 1:1
133. Psalmi 91:11,12 ... psalm folosit pentru ispitirea lui Mesia (Hristos) ... Luca 4;10,11
134. Psalmi 97:9 ... înălțărea Sa este prezisă ... Faptele Apostolilor 1:11;Efeseni 1:20
135. Psalmi 100:5 ... bunătatea din caracterul Său ... Matei 19:16,17
136. Psalmi 102:1-11 ... suferința și ocara pe Golgota ... Ioan 21:16-30
137. Psalmi 102:16…Fiul omului vine în slava…Luca 21:24 Apocalipsa 12:5-10
138. Psalmi 102:25-27 ... Mesia este Fiul preexistent (exista mai dinainte) ... Evrei 1:10-12
139. Psalmi 109:4…se roagă pentru dușmanii Săi…Luca 23:34
140. Psalmi 109:7,8…un altul îi ia locul lui Iuda…Faptele Apostolilor 1:16-20
141. Psalmi 109:25 ... batjocorit ... Matei 27:39
142. Psalmi 110:1 ... Fiul lui David ... Matei 22:43
143. Psalmi 110:1 ... urcă la dreapta Tatălui ... Marcu16:19
144. Psalmi 110:1 ... fiul lui David numit Domn ... Matei 22:44,45
145. Psalmi 110:4 ... Un preot după rânduiala lui Melhisedec ... Evrei 6:20
146. Psalmi 112:4 ... caracterului Său este plin de compasiune, milostiv ...  Matei 9;36
147. Psalmi 118:17,18  ... învierea lui Mesia este certă ... Luca 24:5-7;1 Corinteni 15:20
148. Psalmi 118:22,23 ... piatra lepădată din capul unghiului ... Matei 21:42,43
149. Psalmi 118:26 a ... Cel Binecuvântat este prezentat lui Israel ... Matei 21:9
150. Psalmi 118:26 b ... venit în timp ce Templul este încă în picioare ... Matei 21;12-15
151. Psalmi 132:11 ... sămânța lui David (rodul trupului Său) ... Luca 1:32
152. Psalmi 138:1-6 ... supremația Seminței lui David uimește împărații pământului ... Matei 2:2-6
153. Psalmi 147:3,6 ... este descrisă lucrarea pământească a lui Hristos ... Luca 4:18
154. Psalmi 1:23 ... El va trimite Duhul lui Dumnezeu ...  Ioan 16;7
155. Proverbe 8:22-23 … Mesia este din veșnicie…Ioan 17:5
156. Proverbe 30:4 … declarat a fi Fiul lui Dumnezeu…Ioan 3:13, Romani 1:2-4, 10:6-9, 2 Petre 1:17
157. Cantarea cantarilor 5:16 ... cel întru-totul minunat ... Ioan 1:17
158. Isaia 2:2-4 … pocăința pentru națiuni…Luca 24:47
159. Isaia 4:2 … Mesia domneste
160. Isaia 5:1-6 … via Fiului lui Dumnezeu: o parabolă de judecată
161. Isaia 6:1 ... când Isaia a văzut slava Lui ...  Ioan 12:40-41
162. Isaia 6:9-10 ... pildele cad pe urechi surde ... Matei 13:13-15
163. Isaia 6:9-12 ... orbiți față de Hristos și surzi la cuvintele Sale ... Faptele Apostolilor 28:23-29
164. Isaia 7:14 ... născut dintr-o fecioară ... Luca 1:35
165. Isaia 7:14 ... Emanuel (Dumnezeu cu noi) ...  Matei 1:18-23
166. Isaia 8:8 ... numit Emmanuel ... Matei 28:20
167. Isaia 8:14 ... o piatră de poticnire, o stâncă de cădere ...  1 Pet. 2:8
168. Isaia 9:1,2 ... lucrarea Sa începe în Galileea ... Matei 4:12-17
169. Isaia 9:6 ... Un fiu nascut - umanitate ... Luca 1:31
170. Isaia 9:6 ... Un Fiu dat-Divinitate ... Luca 1:32; Ioan 1;14; 1 Tim. 3:16
171. Isaia 9:6 ... declarat a fi Fiul lui Dumnezeu cu putere ...  Romani. 1:3,4
172. Isaia 9:6 ...  Cel Minunat ... Luca 4:22
173. Isaia 9:6 ... Sfetnic ... Matei 13:54
174. Isaia 9:6 ... Dumnezeu puternic... Matei 11:20
175. Isaia 9:6 ... Tatăl veșniciei... Ioan 8:58
176. Isaia 9:6 ... Prinț al păcii,... Ioan . 16:33
177. Isaia 9:7 ... va stabili o împărăție veșnică ... Luca 1:32-33
178. Isaia 9:7 ...  caracterul Său drept ... Ioan 5:30
179. Isaia 9:7 ... guvernarea Lui este fără sfârșit, scaunul de domnie și pacea ... Luca 1:32-33
180. Isaia 11:1 ... chemat Nazarinean - Odrasla... Matei 2:23
181. Isaia 11:1 ... tulpina care iese din Isai: fiul lui Isai ... Luca 3:23,32
182. Isaia 11:2 ... cel uns de Duhul ... Matei 3;16,17
183. Isaia 11:2 ... caracterul Său întelept, întelegător ... .Ioan 4:4-26
184. Isaia 11:4 ... caracterul Său adevărul ... Ioan 14:6
185. Isaia 11:10 ... neamurile Îl caută ... Ioan 12:18-21
186. Isaia 12:2 ... numit Yeshua (Isus) care înseamna mântuire ... Matei 1:21
187. Isaia 16:4,5 … domnește în mila…Luca 1:31-33
188. Isaia 22:21-25 … așezat într-un loc sigur…Apocalipsa 3:7
189. Isaia 25:8 ... învierea este prezisă  ... I Corinteni 15:54
190. Isaia 26:19 ... puterea Învierii este prezisă ... Ioan 11:43,44
191. Isaia 28:16 ... Mesia este piatra de temelie prețioasă ... Faptele Apostolilor 4:11,12
192. Isaia 29:13 ... El a denunțat ascultarea ipocrită față de Cuvântul Său ... Matei 15:7-9
193. Isaia 29:14 ... cei întelepți sunt încurcati de Cuvant ... I Corinteni 1:18-31
194. Isaia 32:2 ... El este un refugiu - omul trebuie să se ascundă la adapostul Lui ... Matei 23:37
195. Isaia 33:22 … Fiul Celui PreaInalt…Luca 1:32; 1 Timothy 1:17 6:15
196. Isaia 35:4 ... El va veni și vă va mântui ... Matei 1:21
197. Isaia 35:5 ... El face lucrarea prin minuni ... Matei 11:4-6
198. Isaia 40:3,4 ...  este precedat de un Înaintemergător ... Ioan 1:23
199. Isaia 40:9  ... “Iată Dumnezeul vostru.” ... Ioan 1:36;19:14
200. Isaia 40:11 ... Un păstor plin de compasiune, un dătător de viață ... Ioan 10:10-18
201. Isaia 42:1-4 ...  Slujitorul, un credincios, Mântuitor rabdator ...  Matei12:18-21
202. Isaia 42:2 ... blând și smerit ...  Matei 11:28-30
203. Isaia 42:3 ... El aduce nădejde pentru cei fără nădejde ...  Ioan 4
204. Isaia 42:4 ... națiunile vor aștepta învățăturile Sale ...  Ioan 12:20-26
205. Isaia 42:6 ... Lumina (Mântuirea) națiunilor ... Luca 2:32
206. Isaia 42:1,6 ...  este plin de compasiune cu cei de peste tot ...  Matei 28:19,20
207. Isaia 42:7 ...  ochii orbilor se deschid ...  Ioan 9:25-38
208. Isaia 42:13-25 ... acțiunile lui Mesia la a doua venire ... Apocalipsa
209. Isaia 43:11 ... El este singurul Mântuitor ... Faptele Apostolilor 4:12
210. Isaia 44:3 ... El va trimite Duhul lui Dumnezeu ... Ioan 16:7,13
211. Isaia 45:23 ... El va fi Judecătorul ... Ioan 5:22; Romani. 14:11
212. Isaia 48:12 ... Primul și Ultimul ... Ioan 1:30; Apoc. 1:8,17
213. Isaia 48:17 ... El a venit ca un învățător ... Ioan 03:2
214. Isaia 49:1 ... chemat din pântecele mamei lui (umanitate) ... Matei 01:18
215. Isaia 49.5 ... Un slujitor din pântecele mamei ... Luca 1:31; Filipeni 02:07
216. Isaia 49:6 ... El este mântuirea pentru Israel ... Luca 2:29-32
217. Isaia 49:6 ... El este Lumina neamurilor ... Faptele Apostolilor 13:47
218. Isaia 49:6 ... El este mântuirea până la marginile pământului ... Fapte 15:7-18
219. Isaia 49:7 ... El este dispretuit de natiuni ... Ioan 8:48-49
220. Isaia 50:3 ... cerul este îmbrăcat în negru (se întunecă) la umilința Sa ... Luca 23:44,45
221. Isaia 50:4 ... El este un sfetnic învătator pentru cel obosit ... Matei 11:28,29
222. Isaia 50:5 ... Slujitor legat de bună voie la ascultare ... Matei 26:39
223. Isaia 50:6-a ... “Mi-am dat spatele celor ce mă loveau.” ... Matei 27:26
224. Isaia 50:6 b ... A fost lovit pe obraji ... Matei 26:67
225. Isaia 50:6 c. ... El a fost scuipat ... Matei 27:30
226. Isaia 52:4-5 ... a suferit în locul ... Marcu 15:3,4,27,28; Luca 23:1-25,32-34
227. Isaia 52:7 ... proclamă vestea bună a păcii ... Luca 4:14,15
228. Isaia 52:13 ... slujitorul este înălțat ... Faptele Apostolilor 1:8-11; Efeseni 1:19-22
229. Isaia 52:13 ... Iată, Slujitorul Meu ... Matei 17:5; Phil. 2:5-8
230. Isaia 52:14 ... Slujitorul abuzat într-un mod șocant ... Luca 18:31-34; Matei 26:67,68
231. Isaia 52:15 ... națiunile surprinse de mesajul Slujitorului ... Romani. 15:18-21
232. Isaia 52:15 ... sângele Său este vărsat pentru a face ispăsire pentru toți ... Apoc. 01:05
233. Isaia 53:1 ... poporul lui nu o să-l creadă ... Ioan 12:37-38
234. Isaia 53:2 a ...  El ar urma să crească într-o familie săracă  ... . Luca 02:07
235. Isaia 53:2 b ... aspect de un om obișnuit ... Filipeni 2:7-8
236. Isaia 53:3  ... disprețuit.  ... . Luca 4:28-29
237. Isaia 53:3 b ... respins ... Matei 27:21-23
238. Isaia 53:3 c ... mare durere și suferință ... Luca 19:41-42
239. Isaia 53:3 d ... oamenii se feresc să fie asociați cu El ... Marcu 14:50-52
240. Isaia 53:4 a ...  va avea o lucrare de vindecare ... Luca 6:17-19
241. Isaia 53:4 b ... El va purta păcatele lumii ... 1 Pet. 02:24
242. Isaia 53:4 c ... considerat a fi blestemat de Dumnezeu ... Matei 27:41-43
243. Isaia 53:5 a ...  poarta pedeapsa pentru păcatele omenirii ... Luca 23:33
244. Isaia 53:5 b ... sacrificiul lui va oferi pace între om și Dumnezeu ... Col. 1:20
245. Isaia 53:5 c ... spatele Sau va fi biciuit ... Matei 27:26
246. Isaia 53:6 a ...  El va fi purtătorul păcatului, pentru toată omenirea ... Galateni 1:4
247. Isaia 53:6 b ... voia lui Dumnezeu, prin care El ia pedeapsa pentru păcatul întregii omeniri ... 1 Ioan 4:10
248. Isaia 53:7 a ... chinuit și asuprit ... Matei 27:27-31
249. Isaia 53:7 b ... tacut înaintea acuzatorilor Lui ... Matei 27:12-14
250. Isaia 53:7 c ... miel de sacrificiu ... Ioan 1:29
251. Isaia 53:8 a ... arestat și persecutat ... Matei 26:47-27:31
252. Isaia 53:8 b ... El va fi judecat ... Ioan 18:13-22
253. Isaia 53:8 c ... ucis  ... . Matei 27:35
254. Isaia 53:8 d ... moare pentru păcatele lumii ... 1 Ioan 2:2
255. Isaia 53:9 a ... îngropat în mormântul unui om bogat ... Matei 27:57
256. Isaia 53:9 b ... nevinovat deși nu a făcut nicio violență ... Marcu 15:3
257. Isaia 53:9 c ... nu s-a găsit vicleșug în gura Lui ... Ioan 18:38
258. Isaia 53:10 a ... voia lui Dumnezeu ca El să moară pentru omenire ... Ioan 18:11
259. Isaia 53:10 b ... o jertfă pentru păcat ... Matei 20:28
260. Isaia 53:10 c ... înviat și trăieste pentru totdeauna  ... . Marcu 16:16
261. Isaia 53:10 d ... El va prospera ... Ioan 17:1-5
262. Isaia 53:11 a ... Dumnezeu pe deplin mulțumit cu suferințele Lui ... Ioan 12:27
263. Isaia 53:11 b ... slujitorul lui Dumnezeu ... Romani. 5:18-19
264. Isaia 53:11 c ... El justifică pe om înaintea lui Dumnezeu ... Romani. 5:8-9
265. Isaia 53:11 d ... purtător al păcatului pentru întreaga omenire ... Evrei 9:28
266. Isaia 53:12 a ... înăltat de Dumnezeu datorită jertfei Sale ... Matei 28:18
267. Isaia 53:12 b ... El își va da viața pentru a salva omenirea ... Luca 23:46
268. Isaia 53:12 c ... pus împreună cu cei fărădelege ... Luca 23:32
269. Isaia 53:12 d ... purtătorul păcatului pentru întreaga omenire ... 2 Corinteni 5:21
270. Isaia 53:12 e ... Mijlocitor la Dumnezeu în favoarea omenirii ... Luca 23:34
271. Isaia 55:1 ... să vină oricui îi este sete ... Noul Testament
272. Isaia 55:3 ... înviat de Dumnezeu ... Faptele Apostolilor 13:34
273. Isaia 55:4 ... Un martor ... Ioan 18:37
274. Isaia 55:5 ... străinii din națiuni vin la Dumnezeu ... Fapte
275. Isaia 59:15-16 a ... El va veni pentru a oferi mântuirea ... Ioan 06:40
276. Isaia 59:15-16 b ... mijlocitor între om și Dumnezeu ... Matei 10:32
277. Isaia 59:20 ... El va veni în Sion ca Răscumpărătorul lor ... Luca 02:38
278. Isaia 60:1-3 ... națiunile umblă în lumină ... Luca 02:32
279. Isaia 61:1-2 a ... Duhul lui Dumnezeu peste el ... Matei 3:16-17
280. Isaia 61:1-2 b ... Mesia va predica vestea cea bună (Evanghelia) ... Luca 4:17-21
281. Isaia 61:1-2 c ​​ ...  oferă libertate din robia păcatului și a morții ... Ioan 8:31-32
282. Isaia 61:1-2 ... vestește o perioadă de îndurare ... Ioan 5:24
283. Isaia 62:1-2 ... chemat cu un nume nou ... Luca 2:32, Apocalipsa 03:12
284. Isaia 62:11 ... Împăratul tău vine, a intrat în Ierusalim pe măgaruș ... Matei 21:7
285. Isaia 63:1-3 ... o haină muiată în sânge ... Apocalipsa 19:13
286. Isaia 63:8,9 ... înduiosat de cei nenorociți ... Matei 25:34-40
287. Isaia 65:9 ... alesii vor mosteni ... Romani 5-7 noiembrie, Evrei 7:14, Apocalipsa 05:5
288. Isaia 65:17-25 ... Cer nou/ Pamânt nou ... 2 Petru 3:13, Apocalipsa 21:1
289. Isaia 66:18-19 ... toate națiunile vin la Dumnezeu ... Noul Testament
290. Ieremia 23:5-6 a ... sământa lui David, ... Luca 3:23-31
291. Ieremia 23:5-6 b ... Mesia va fi Dumnezeu ... Ioan 13:13
292. Ieremia 23:5-6 c ... Mesia va fi Dumnezeu și Om ... 1 Tim. 03:16
293. Ieremia 30:9 ... nascut un rege ... Ioan 18:37, Apocalipsa 1:5
294. Ieremia 31:15 ... masacrul copiilor ... Matei 2:16-18
295. Ieremia 31:22 ... născut de o fecioară ... Matei 1:18-20
296. Ieremia 31:31 ... Mesia va fi noul legământ ... Matei 26:28
297. Ieremia 33:14-15 ... Sămânța lui David, ... Luca 3:23-31
298. Ezechiel17 :22-24 ... Sămânța lui David, ... Luca 3:23-31
299. Ezechiel 21:26,27 ... umil înălțat ... Luca 01:52
300. Ezechiel 34 :23-24 ... Sămânța lui David, ... Matei 01:01
301. Daniel 2:34-35 ... piatră desprinsă fără ajutorul vreunei mâini ... Fapte 4:10-12
302. Daniel 2:44,45 ... Împărăția biruitoare ... Luca 1:33, 1 Corinteni 15:24, Apocalipsa 11:15
303. Daniel 7:13-14 a ... El va sui în cer ... Faptele Apostolilor 1:9-11
304. Daniel 7:13-14 b ... înăltat ... Efeseni 1:20-22
305. Daniel 07:13-14 c ... stăpânirea Lui va fi vesnică ... Luca 1:31-33
306. Daniel 7:27 ... Împărăția pentru sfinți ... Luca 1:33, 1 Corinteni 15:24, Apocalipsa 11:15
307. Daniel 9:24  ... va pune capăt păcatelor ... Galateni 1:3-5
308. Daniel 09:24 b ... El va fi sfânt ... Luca 1:35
309. Daniel 09:25 ... anunțat poporului său cu 483 ani înainte, după ce este dat decretul de reconstruire a cetății Ierusalimului ... Ioan 12:12-13
310. Daniel 09:26 a ... ucis ... Matei 27:35
311. Daniel 09:26 b ... moare pentru păcatele lumii ... Evrei 02:09
312. Daniel 09:26 c. ... ucis înainte de distrugerea templului ... Matei 27:50-51
313. Daniel 10:5-6 ... Mesia într-o stare glorificată ... Apocalipsa 1:13-16
314. Osea 3:5 ... Israel restaurat ... Ioan 18:37, Romani 11:25-27
315. Osea 11:1, Numeri 24:8 ... fuga în Egipt ... Matei 02:14
316. Osea 13:14 ... El va învinge moartea ... 1 Corinteni 15:55-57
317. Ioel 2:28-32 ... promisiunea Duhului ... Fapte 2:17-21, Romani 10:13
318. Ioel 2:32 ... oferta de mântuire pentru întreaga omenire ... Romani. 10:12-13
319. Mica 2:12-13 ... Israel readunat în patria lui la sfarsitul vremurilor ... Ioel 3:2, Ioan 10:14,26
320. Mica 4:1-8 ... Împaratia este înființată - locul nașterii: Betleem ... Luca 01:33, Matei 02:01, Luca 2:4,10,11
321. Mica 5:2 a ... născut în Betleem ... Matei 2:1-2
322. Mica 5:2 b ... slujitorul lui Dumnezeu ... Ioan 15:10
323. Mica 5:2 c ... din veșnicie ... Ioan 8:58
324. Hagai 2:6-9 ... El va vizita cel de-al doilea Templu ... Luca 2:27-32
325. Hagai 2:23 ... descendentul lui Zorobabel ... Luca 3:23-27
326. Amos 8:9 ... soarele se întunecă ... Matei 24:29, Fapte 2:20, Apocalipsa 06:12
327. Amos 9:11-12 ... restaurarea cortului ... Fapte 14:16-18
328. Habacuc 2:14 ... pământul plin de cunostința slavei lui Dumnezeu ... Romani 11:26, Apocalipsa 21:23-26
329. Zaharia 2:10-13 ... Mielul pe tron ... Apocalipsa 05:13, 06:09, 21:24
330. Zaharia 03:8 ... slujitorul lui Dumnezeu ... Ioan 17:4
331. Zaharia 6:12-13 ... Preot si Rege ... Evrei 08:01
332. Zaharia 9:9 a ... primit cu bucurie la Ierusalim ... Matei 21:8-10
333. Zaharia 9:9 b ... privit ca rege ... Ioan 12:12-13
334. Zaharia 9:9 c ... Mesia va fi drept ... Ioan 5:30
335. Zaharia 9:9 d ... Mesia va aduce mântuirea ... Luca 19:10
336. Zaharia 9:9 e ... Mesia va fi umil ... Matei 11:29
337. Zaharia 9:9 f ... prezentat la Ierusalim călare pe un măgar ... Matei 21:6-9
338. Zaharia 10:4 ... Piatra de temelie (capul unghiului) ... Efeseni 2:20
339. Zaharia 11:4-6 a ... la venirea Lui, Israel va avea lideri necorespunzători ... Matei 23:1-4
340. Zaharia 11:04-6 b, 10-11 a ... respingerea Lui Mesia, face ca Dumnezeu să elimine protecția Sa pentru Ierusalim .. Luca 19:41-44
341. Zaharia 11:04-6 c ... respins în favoarea unui alt rege ... Ioan 19:13-15
342. Zaharia 11:7 ... Slujitorul celor slabi, o rămășiță credincioasă ... Matei 9:35-36
343. Zaharia 11:08 a ...  cei puternici și necredincioși resping pe Mesia ... Matei 23:33
344. Zaharia 11:8 b ... disprețuit ... Matei 27:20
345. Zaharia 11:9 ... oprește slujirea pentru cei care L-au respins ... Matei 13:10-11
346. Zaharia 11:10-11 b ... Mesia este Dumnezeu ... Ioan 14:7
347. Zaharia 11:12-13 a ... trădat pe treizeci de arginți ... Matei 26:14-15
348. Zaharia 11:12-13 b ... respins ... Matei 26:14-15
349. Zaharia 11:12-13 c ... treizeci de arginți aruncați în casa Domnului ... Matei 27:3-5
350. Zaharia 11:12-13 d ... Mesia este Dumnezeu ... Ioan 12:45
351. Zaharia 12:10 a ... corpul lui Mesia va fi străpuns ... Ioan 19:34-37
352. Zaharia 12:10 b ... Mesia va fi și Dumnezeu și om ... Ioan 10:30
353. Zaharia 12:10 c ... Mesia va fi respins ... Ioan 01:11
354. Zaharia 13:7 a ... voia lui Dumnezeu, El va muri pentru omenire ... Ioan 18:11
355. Zaharia 13:7 b ... o moarte violentă ... Matei 27:35
356. Zaharia 13:7 c ... atât Dumnezeu cât si om .. Ioan 14:9
357. Zaharia 13:7 d ... Israelul risipit ca un rezultat al respingerii Lui Mesia ... Matei 26:31-56
358. Maleahi 3:1 a ... trimiterea unui mesager care pregăteste calea pentru Mesia ... Matei 11:10
359. Maleahi 3:1 b ... aparitia bruscă la templu a lui Mesia ... Marcu 11:15-16
360. Maleahi 3:1 c ... Mesager al noului legământ ... Luca 04:43
361. Maleahi 3:3 ... păcatele noastre sunt curăţate ... Luca 1,78, Ioan 01:09, 12:46, 2 Petru 1:19, Apocalipsa 02:28, 19:11-16, 22:16
362. Maleahi 4:5 ... vine un înaintemergator în duhul lui Ilie, ca să prezinte pe Mesia ... Matei 3:1-2
363. Maleahi 4:6 ... înaintemergatorul în duhul lui Ilie, va întoarce pe multi la dreptate ... Luca 1:16-17

 

^[1] Cuvântul grec Hristos este traducerea ebraicului māshiach, care înseamnă „cel uns”, „unsul”.

^[2] „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1:12).

^[3] „Dar, acum, Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.” (Evrei 8:6).

^[4]  De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup (Evrei 10:5).

^[5] A se vedea cum Dumnezeu în Vechiul Testament asimilează o zi calendaristică unui an profetic: „Îţi voi socoti un număr de zile deopotrivă cu acela al anilor nelegiuirii lor, şi anume trei sute nouăzeci de zile în care să porţi nelegiuirea casei lui Israel” (Ezechiel 4:5); de asemenea și referința de la Geneza 29:27-28, unde perioada în care Iacov a lucrat pentru Rahela este descrisă ca fiind o săptămână.

^[6] „Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie.” (Luca 1:17).

^[7] „Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu plouă, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni.” (Iacov 5:17).

^[8] Ilie vedea prin credință slava ce urma să vină în Carmel, cu toate că starea poporului era una de cădere totală.

^[9] Ilie l-a înfruntat pe împăratul Ahab, cu toate că știa că acesta îi ucidea pe proorocii Domnului.

^[10] Există scrieri ebraice (Midrash Rabba, Gen. 98:3) care consideră că istoria lumii poate fi împărțită în patru mari perioade care ar însuma 7.000 de ani (sau 7 zile divine) timp în care Dumnezeu a pregătit planul Lui pentru salvarea omului și a lumii din robia păcatului și timp în care satana, autorul păcatului, îşi va desăvârşi opera de înșelare şi se va arăta lumii întregi grozăvia păcatului şi a neascultării de Dumnezeu şi a legilor Sale. Prima perioadă este format din 2.000 de ani de la creaţie şi până facerea legământul lui Dumnezeu cu poporul evreu, apoi a doua perioadă este formată din alți 2.000 de ani de a a legii Vechiului Testament data de Dumnezeu prin robul Sau Moise, apoi următorii 2.000 de ani de la moartea Domnului Isus până la venirea Lui reprezintă epoca Bisericii, iar ultimii 1.000 de ani sunt anii de împărăţie mesianică a Domnului Isus pe pământ.

^[11] Pentru Adam, aducerea primei jertfe de către însuși Dumnezeu a fost o ceremonie dintre cele mai dureroase. A fost pentru prima dată când el a fost martor al morții și a fost conștient de faptul că, dacă ar fi fost ascultător de Dumnezeu, nu ar fi existat moartea omului sau a animalelor: „Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele” (Gen 3:21).    

^[12] „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar  toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi.” (1 Corinteni 15:51,52).

^[13] „...aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos. ” (Tit 2:13).

^[14] În favoarea ideii că Dumnezeu va răpi Biserica înainte de Necazul cel Mare se aduce și argumentul că Biserica nu mai este menționată pe nume în cartea Apocalipsa începând de la capitolul IV până la capitolul IX, cînd apare ca Mireasă a Mielului). Atunci când se vorbește despre sfinții lui Dumnezeu în cartea Apocalipsa se face referire la rămășița credincioasă din poporul evreu, care era identificată în Vechiul Testament prin numele de sfinții lui Dumnezeu. De altfel, Dumnezeu nu a lucrat niciodată în istorie atât cu poporul evreu cât și cu Biserica (pentru detalii a se vedea predicile postate pe blog-ul: https://trezireazi.wordpress.com).

^[15] „ ...Pune cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi.” (Apocalipsa 14:18).

^[16] Pentru detalii a se vedea articolul „Ce a auzit Daniel – profeţia celor 70 de săptămâni”, accesibil la: https://luminaultimelorzile.wordpress.com/2011/11/04/ce-a-auzit-daniel-profetia-celor-70-de-saptamani.

^[17]  „Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.” (Zaharia 9:9).

^[18] În Psalmul 118 ni se adeverește că, după ce Mesia a fost întâmpinat cu urări, a fost legat cu funii şi sacrificat (Psalmul 118:25-27).

^[19]  A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care  ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29)”.

^[20] Tradiţia iudaică spune că "Isus a fost răstignit în ajunul (preziua) paştelui" pe care ei îl sărbătoreau practic în 15. Similar, în primii 300 de ani după apostoli, toţi scriitorii creştini spun că ultimul paşte ţinut de Isus nu a fost un paşte "evreiesc". Înainte de acest ultim paşte Isus le-a spus discipolilor săi să meargă şi să facă pregătiri "în ziua întâi a Azimilor când (evreii) sacrificau paştele" (Marcu 14:12). Este posibil, ca aceste pregătiri să se fi făcut în cea mai mare parte după apusul soarelui şi astfel în această zi din punct de vedere ceremonial. Paştele putea fi considerat "ziua întâi a Azimilor", în măsura în care denumirile de paşte şi Azimi se confundau deja datorită apropierii ca dată şi mutării unei părţi din ceremonia de paşte din 14 în 15. Astfel Luca numeşte ziua de 14 Nisan "sărbătoarea Azimilor, numită paştele" şi "ziua sărbătorii Azimilor, în care trebuiau jerfite paştele" (Luca 22:1,7). Datorită accentului deplasat pe 15, ziua de 14 a devenit cunoscută ca ziua Pregătirii (Matei 27:62; Marcu 15:42; Luca 23:54; Ioan 19:31).