În Evanghelia după Marcu ni se adeverește faptul că Domnul Isus a certat vântul și marea: ”El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare. Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot n-aveți credință?” I-a apucat o mare frică și ziceau unii către alții: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar și vântul și marea?” (Marcu 4:35-41).
Cuvântul Domnului ne spune că înaintea Domnului duhurile cad în leșin, îngerii în ceruri nu pot sta în prezența Lui fără să-și acopere fața cu aripile. Înaintea Lui bătrânii își aruncă cununile de laudă și întreg cerul izbucnește în laude. Întreaga Scriptură vorbește despre El, tot universul a fost creat prin El și toate lucrurile stau în picioare prin puterea Lui și pentru El. Dar doar dacă astăzi Îl vedem prin credință așa cum este El, atunci ne vom putea bucura de slava Sa în ceruri.
În împrejurarea prezentată mai sus Domnul Isus a făcut o minune asupra naturii, arătându-și puterea Sa de Creator. El se afla în corabie, împreună cu ucenicii ca și om, după ce întreaga zi vestise Evanghelia și slujise lui Dumnezeu făcând minuni. S-a stârnit o mare furtună, iar ucenicii Lui, care erau pescari, s-au speriat. Domnul Isus l-a luat pe Petru după El în barcă, care la prima întâlnire a lui cu Domnul el a spus cuvintele: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!” (Luca 5:8). Aceasta este atitudinea corectă pe care trebuie să o aibă orice om în momentul întâlnirii sale cu Dumnezeu, o atitudine de conștientizare a faptului că suntem păcătoși.
Această furtună neobișnuit de puternică a speriat chiar și pentru niște oameni obișnuiți să iasă în largul mării pentru a pescui. Astfel, cu toate că ucenicii erau obișnuiți cu marea și văzuseră atâtea minuni făcute de Domnul Isus în fata lor, s-au temut că vor muri. Ei nu trebuiau să aibă niciun motiv de îngrijorare pentru că Însuși Fiul lui Dumnezeu era cu ei în corabie. Domnul Isus se ridică și poruncește acelor valuri foarte mari să se oprească. Cu doar două cuvinte rostite de El: „Taci, fără gură!” valurile s-au liniștit și furtuna a încetat. Ucenicii au rămas înmărmuriți pentru că așa ceva nu mai văzuseră nicăieri. Un om să poruncească mării să se liniștească și ea să asculte. În acel moment ucenicii plini de spaimă se întrebau „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar și vântul și marea?” (Marcu 4:35-41) Ei au pus această întrebare pentru că nu-L cunoșteau așa cum este El. Trebuie să cunoaștem cine este El pentru că de această cunoaștere depinde viața noastră veșnică: „ Lui Filip Domnul Isus i-a spus: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl.” (Ioan 14:9).
Cuvântul Lui Dumnezeu ne spune că Domnul Isus este Împăratul născut al iudeilor venit să ocupe tronul lui David (Matei 2:2), leul din seminția lui Iuda, rădăcina lui David (Apocalipsa 5:5). El este împăratul veșniciilor, „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9:6), împărat al cerurilor care a venit pe pământ (Matei 10:7), împăratul slavei, după cum a spus David, înaintea Căruia se deschid porțile cerului (Psalmul 24:7-10). El este Împăratul împăraților și Domnul domnilor (1 Timotei 6:15), iar înaintea Lui se va pleacă orice genunchi al celor care sunt în ceruri, pe pământ sau sub pământ și care va domni o mie de ani pe acest pământ (Zaharia 14:4).
El este Căpetenia oștirii Domnului (Iosua 5:14) și Cel care a făcut ca zidurile Ierihonului să cadă la pământ. El este războinicul viteaz care apără adevărul, blândețea și neprihănirea (Psalmul 45:3,4) și care va ieși biruitor când împărățiile lumii se vor ridica la luptă împotriva Lui la Armaghedon (Apocalipsa 16:16).
El este Fiul lui Dumnezeu, singurul Fiu al lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu L-a înălțat mai presus de orice și de oricine, pentru că a ascultat până la moarte de glasul Lui. După mărturisirea apostolului Petru, El este Cel care își zidește astăzi Biserica și ”porțile Locuinței morților nu o vor birui” (Matei 16:18) „În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii”(Coloseni 2:9). El este Capul trupului Bisericii și din El vine orice binecuvântare de sus.
El este Prorocul vestit de Moise (Deuteronom 18:15), însă un proroc mult mai mare decât Moise care a existat înaintea acestuia și care va exista până în veșnicie. El este Cel ce a spus lui Moise: „Eu sunt!” din rugul aprins care era în pustie (Exod 3:14), marele Preot în veac după rânduiala lui Melhisedec (Evrei 5:10) care mijlocește pentru noi înaintea Tatălui.
Domnul Isus este un înțelept mult mai iscusit decât a fost împăratul Solomon sau oricare alt om pe acest pământ. El este înțelepciunea întruchipată. El este cel iubit, cel respins și înălțat mult mai mult decât a fost Iosif. De aceea înaintea Lui cerurile întregi spun slava Lui. Întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Sale.
El este Cel de nedescris, mintea umană nu-L poate înțelege. Cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde (2 Cronici 6:18). Nimeni nu cunoaște, adevărul și viitorul decât El, care este Cel dintâi și Cel de pe urmă, Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul”, „Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Cel Atotputernic.” (Apocalipsa 1:8, 17). El este de neoprit, pe Cel fără vină, pe care moartea nu L-a putut păstra, mormântul nu L-a putut tine în loc. Cel ce nu a avut predecesor sau succesor și care ne va iubi până la capăt.
El este Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin El (Ioan 14:6). El este învierea și viața (Ioan 11:25). Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29). Adevărata Lumină a lumii (Ioan 1:9). El este Templul făcut de Dumnezeu. Pâinea vieții (Ioan 6:35). Cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac. Apa vie (Ioan 4:14), oricine însetează și bea din această apă în veac nu-i va mai fi sete.
El este Cel care botează cu Duhul Sfânt și cu foc (Matei 3:11) și care stă la dreapta lui Dumnezeu mijlocind pentru noi și pregătind un loc miresei Sale, Biserica. El va veni ca judecător pentru toți cei care L-au respins și nu au acceptat mântuirea ca dar fără plată (Ioan 3:39). În fața Lui se va pleca orice genunchi, chiar și cei care L-au batjocorit. El își va primi slava. El este Răscumpărătorul nostru legal (Galateni 4:5), dar într-o zi va fi și răzbunătorul sângelui care s-a vărsat.
Ca Fiu al omului, El a fost născut dintr-o femeie ca noi să putem fi născuți din Dumnezeu. S-a smerit pe Sine ca noi să fim moștenitori împreună cu El, S-a făcut rob, ca noi să devenim moștenitori, a fost respins de oameni ca noi să fim acceptați de Dumnezeu, S-a lăsat legat ca noi să putem fi dezlegați de lanțurile păcatelor, S-a dat pe Sine la moarte ca noi să avem viața veșnică. Cât timp a trăit pe pământ a binecuvântat pe copii, a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar fără păcat. El a fost Cel care a curățit pe leproși, a venit în ajutorul celor nevoiași, a eliberat pe captivi, a plătit datoriile celor datornici înaintea lui Dumnezeu, a dat vedere orbilor, a dat viață celor morți și a iertat pe cei păcătoși (Luca 4:18). El este ușa oilor care duce la mântuire, păstorul Cel bun care-și dă viața pentru oile Sale (Ioan 10:11).
El este jertfa adusă în locul lui Isaac, pe locul care se numește până astăzi „Locul unde Domnul va purta de grijă” (Geneza 22:14) Primul rod al celor înviați dintre morți, plin de har și de adevăr, care nu privește la fața omului și nu judecă pe nimeni după înfățișare. El a dovedit prin jertfa Lui cât de mare este dragostea lui Dumnezeu față de noi ( Ioan 15:13).
În prezent El este viu și dă putere celui slab, El vine în ajutorul celor ispitiți, El ne înțelege, ne mântuiește desăvârșit dacă ne apropiam de El, cu smerenie și pocăință și ne răsplătește dacă veghem pe Calea Lui. Făgăduințele Sale sunt sigure, bunătatea Lui este fără margini, Lumina Lui e necuprinsă, harul Său este de ajuns, dragostea Lui nu se va schimba niciodată, mila Lui durează veșnic, Cuvântul Său dăinuieşte în veci. Jugul Lui este bun și sarcina Lui este ușoară (Matei 11:28) și adăpost oridecâteori vrăjmașul ne urmărește (Psalmul 18:2).
Numele Lui este mai presus de orice nume (Filipeni 2:9). „Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. În mâna dreaptă ţinea șapte stele. Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri, şi fața Lui era ca soarele când strălucește în toată puterea lui” (Apocalipsa 14:16).
L-ai cunoscut tu pe El așa cum a fost descris mai sus? Încă suntem în anul de îndurare al Domnului și noi trebuie să ne folosim de timpul rămas cât mai bine pentru a-L cunoaște pe Cel Neprihănit ca să ne putem salva sufletele noastre și pentru a ne putea prezenta înaintea Lui curați și fără vină. ”Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3.).
