Sărbătorile rânduite de Dumnezeu poporului Israel nu sunt doar comemorări ale unor evenimente istorice. Ele reprezintă „vremuri hotărâte” de Dumnezeu și conțin o uimitoare imagine profetică a lucrării lui Mesia și a planului Său pentru omenire. „Acestea sunt sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe care le veți vesti la vremurile lor hotărâte.” Leviticul 23:4
Primele patru sărbători, celebrate primăvara, și-au găsit împlinirea în evenimentele centrale ale lucrării Domnului Isus și ale întemeierii Bisericii. Ultimele trei, celebrate toamna, ne îndreaptă privirea spre evenimentele care vor încheia planul lui Dumnezeu: Răpirea Bisericii, judecata și instaurarea Împărăției lui Hristos.
Sărbătorile de primăvară deja împlinite
1. Paștele și jertfa Mielului lui Dumnezeu
Paștele amintea de eliberarea israeliților din robia Egiptului prin sângele mielului așezat pe ușorii caselor. Împlinirea profetică a avut loc atunci când Domnul Isus a fost răstignit chiar în perioada Paștelui.
El este adevăratul Miel al lui Dumnezeu, al cărui sânge ne izbăvește de păcat și de judecata veșnică. „Căci Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit.” 1 Corinteni 5:7
Moartea Domnului Isus nu s-a produs într-un moment ales la întâmplare. Ea a avut loc la vremea hotărâtă de Dumnezeu, împlinind semnificația profetică a Paștelui.
2. Sărbătoarea Azimilor și trupul fără păcat al lui Hristos
Imediat după Paște începea Sărbătoarea Azimilor. Aluatul simbolizează adesea păcatul, iar pâinea fără aluat ne vorbește despre curăția și lipsa de păcat a Domnului Isus. Trupul Său a fost așezat în mormânt, dar nu a cunoscut putrezirea. Jertfa Sa a fost curată, sfântă și desăvârșită. „El n-a făcut păcat și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug.” 1 Petru 2:22
3. Sărbătoarea Primelor Roade și învierea Domnului
Primele Roade reprezentau începutul recoltei și garanția roadelor care urmau să fie strânse. Domnul Isus a înviat dintre cei morți, devenind pârga învierii tuturor celor care Îi aparțin. „Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți.” 1 Corinteni 15:20
Învierea Sa este garanția că și cei care au murit în Hristos vor învia. Așa cum primele roade anunțau întreaga recoltă, învierea Domnului anunță marea înviere a celor mântuiți.
Cincizecimea și coborârea Duhului Sfânt
La cincizeci de zile după sărbătoarea Primelor Roade era celebrată Cincizecimea. Tocmai în această zi Duhul Sfânt S-a coborât peste ucenici și a luat ființă Biserica. „În ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei.” Faptele Apostolilor 2:1-2
Prin coborârea Duhului Sfânt a început vremea Bisericii și strângerea dintre toate popoarele a celor care cred în Domnul Isus.
Primele patru sărbători s-au împlinit astfel în ordinea și la vremea stabilite de Dumnezeu:
- Paștele – jertfirea Domnului Isus;
- Azimile – trupul Său fără păcat, așezat în mormânt;
- Primele Roade – învierea Domnului;
- Cincizecimea – coborârea Duhului Sfânt și începutul Bisericii.
Cele trei sărbători profetice de toamnă
După sărbătorile de primăvară urmează o perioadă mai lungă, care poate simboliza timpul Bisericii și strângerea recoltei spirituale dintre neamuri. Apoi vin ultimele trei sărbători, celebrate toamna. Acestea indică spre încheierea planului lui Dumnezeu.
4. Sărbătoarea Trâmbițelor și Răpirea Bisericii
Prima sărbătoare de toamnă este Sărbătoarea Trâmbițelor, numită în ebraică Yom Teruah. Ea era anunțată prin sunetul trâmbițelor și marca începutul unei noi perioade.
Trâmbița apare în mod evident și în textele Noului Testament referitoare la Răpirea Bisericii: „Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer. Întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh.” 1 Tesaloniceni 4:16-17
„Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați.” 1 Corinteni 15:52
Așa cum trâmbița chema odinioară poporul Israel la adunare, trâmbița lui Dumnezeu va chema Biserica să-L întâmpine pe Domnul în văzduh. Morții în Hristos vor învia, iar credincioșii care vor fi în viață vor fi transformați și luați de pe pământ.
Sărbătoarea Trâmbițelor ne îndreaptă astfel privirea spre Răpirea Bisericii și încheierea perioadei harului.
5. Ziua Ispășirii și judecata
La zece zile după Sărbătoarea Trâmbițelor urma Ziua Ispășirii, Yom Kippur, cea mai solemnă zi din calendarul biblic. Era o zi de smerire, cercetare, pocăință și curățire.
Din punct de vedere profetic, această sărbătoare indică spre vremea judecății, dar și spre pocăința și restaurarea poporului Israel. După plecarea Bisericii va urma perioada Necazului, în care Dumnezeu va judeca lumea răzvrătită și va lucra din nou în mod direct cu Israelul.
„Își vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu.” Zaharia 12:10
La revenirea Domnului Isus, Israel Îl va recunoaște pe Mesia pe care L-a respins, iar rămășița credincioasă se va întoarce la Dumnezeu. „Și atunci tot Israelul va fi mântuit.” Romani 11:26
Ziua Ispășirii vestește solemnitatea judecății, curățirea poporului și împăcarea lui Israel cu Dumnezeul său.
6. Sărbătoarea Corturilor și Împărăția de o mie de ani
Ultima dintre sărbătorile de toamnă este Sărbătoarea Corturilor, numită Sukkot. Ea era o sărbătoare a bucuriei, a recoltei încheiate și a locuirii lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său.
Împlinirea ei profetică va avea loc în Împărăția de o mie de ani, când Domnul Isus va domni cu dreptate pe pământ.
„Domnul va fi Împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn și Numele Lui va fi singurul Nume.” Zaharia 14:9
Popoarele care vor rămâne după judecată se vor sui la Ierusalim pentru a se închina Împăratului și pentru a celebra Sărbătoarea Corturilor. Astfel, această sărbătoare indică în mod direct spre domnia lui Mesia și spre vremea în care Dumnezeu va locui în mijlocul oamenilor.
După Răpire și judecată va veni Împărăția: o perioadă de dreptate, pace și binecuvântare sub conducerea Domnului Isus Hristos.
7. Planul lui Dumnezeu se va împlini la vremea hotărâtă
Primele patru sărbători nu s-au împlinit aproximativ și nici întâmplător. Domnul Isus a fost jertfit în perioada Paștelui, trupul Său fără păcat a fost pus în mormânt în timpul Azimilor, a înviat ca Pârgă a celor adormiți, iar Duhul Sfânt S-a coborât în ziua Cincizecimii.
Dumnezeu a împlinit primele etape ale planului Său în ordinea și la datele sărbătorilor stabilite de El.
De aceea, avem motive puternice să credem că și ultimele trei sărbători se vor împlini potrivit aceleiași rânduieli profetice:
- Sărbătoarea Trâmbițelor – Răpirea Bisericii;
- Ziua Ispășirii – judecata, pocăința și restaurarea lui Israel;
- Sărbătoarea Corturilor – instaurarea Împărăției de o mie de ani.
Așa cum sărbătorile de primăvară s-au împlinit în mod literal, la vremea hotărâtă de Dumnezeu, tot astfel și sărbătorile de toamnă își vor găsi împlinirea literală în etapele finale ale planului Său.
Nu ni s-a spus în ce an se vor petrece aceste lucruri, dar modelul profetic ne arată că Dumnezeu lucrează după calendarul și vremurile hotărâte de El. Răpirea, judecata și Împărăția nu sunt simboluri lipsite de conținut, ci evenimente reale care vor avea loc întocmai cum a vestit Scriptura.
De aceea, mesajul acestor sărbători nu este chemarea la stabilirea arbitrară a unei date, ci chemarea la veghere și pregătire: „Vegheați, dar, pentru că nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.” Matei 25:13
Trâmbița lui Dumnezeu va suna. Biserica va fi luată. Lumea va intra sub judecată. Israel Îl va recunoaște pe Mesia, iar Domnul Isus Își va instaura Împărăția. Planul lui Dumnezeu se va împlini în întregime, la vremea hotărâtă de El. Ești pregătit să te întâlnești cu El?
Watch this video in English:
The Biblical Fall Feasts and God’s Prophetic Plan
