Căderea omului în păcat a umplut inima lui Dumnezeu de durere. Lumea creată de Dumnezeu a ajuns astfel ruinată de blestemul păcatului şi locuită de fiinţe sortite degradării şi morţii. Însă Fiului lui Dumnezeu i s-a făcut milă de neamul omenesc căzut, iar dragostea divină a conceput un plan prin care omul să poată fi răscumpărat. Încălcarea legii lui Dumnezeu cerea viaţa păcătosului, “fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 2.23).

În Evanghelia după Marcu ni se adeverește faptul că Domnul Isus a certat vântul și marea: ”El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare. Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot n-aveți credință?” I-a apucat o mare frică și ziceau unii către alții: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar și vântul și marea?” (Marcu 4:35-41).

În multe împrejurări din viață am auzit vorbindu-se despre crucea lui Isus Hristos. Dar oare înțelegem noi adevărata semnificație a acestei cruci? Este oare crucea Domnului Isus Hristos doar o bucata de lemn așa cum mulți cred? Sau aduce semnul crucii iertarea de păcate?

Vestea cea bună a Domnului Isus este că Dumnezeu își arată îndurarea sau harul Său față de noi, niște oameni păcătoși, ca să avem parte de bunătatea Sa. Ne permite sa venim înaintea Sa ca să putem să lăudăm Numele Lui.

Evanghelia este o veste bună pentru oameni și ea nu ar fi existat dacă Domnul Isus nu ar fi venit în lumea noastră ca să ne ierte de păcate. Această veste bună se adresează fiecărui om, după cum bine spune Apostolul Pavel: și grecilor, și iudeilor și barbarilor și celor învățați și celor neînvățați.^[1]

Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm?