Biblia și uimitoarea mărturie a profețiilor
Una dintre caracteristicile remarcabile ale Scripturii este caracterul ei profetic. Biblia nu vorbește numai despre trecut și despre relația omului cu Dumnezeu, ci cuprinde numeroase profeții care, din perspectiva credinței creștine, și-au găsit împlinirea în evenimente istorice concrete.
În centrul acestor profeții se află Mesia. Cu multe secole înainte de nașterea Domnului Isus Hristos, scrierile Vechiului Testament vorbeau despre venirea Celui trimis de Dumnezeu, despre lucrarea Sa, despre suferințele Sale, despre moartea și biruința Sa.
Privite împreună, aceste texte alcătuiesc un tablou extraordinar: Mesia urma să Se nască într-un anumit loc, să aducă vestea bună, să fie Lumina neamurilor, să intre în Ierusalim ca Împărat, să fie respins, trădat și batjocorit, să sufere și să moară, dar apoi să învieze.
Pentru creștini, împlinirea acestor profeții în persoana Domnului Isus reprezintă unul dintre argumentele fundamentale ale identității Sale mesianice. Materialul-sursă subliniază tocmai această legătură dintre profețiile primei veniri și promisiunile Scripturii referitoare la revenirea Sa.
1. Mesia promis – de la naștere la lucrarea Sa publică
Una dintre cele mai cunoscute profeții mesianice privește chiar locul nașterii Sale. Profetul Mica anunța că din Betleem avea să vină Cel care va stăpâni peste Israel: „Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel...” (Mica 5:2).
Evangheliile relatează că Isus S-a născut în Betleem. Mai mult, atunci când Irod i-a întrebat pe preoți și pe cărturari unde trebuia să Se nască Hristosul, aceștia au indicat Betleemul, făcând referire tocmai la profeția lui Mica.
Scriptura vorbește însă nu numai despre locul nașterii Sale, ci și despre identitatea extraordinară a Copilului care avea să vină. Isaia Îl numește „Dumnezeu tare”, iar relatarea din Luca prezintă nașterea lui Isus și proclamarea Lui drept Fiul lui Dumnezeu.
Profețiile descriau și caracterul lucrării Sale. Isaia vorbește despre Cel uns să vestească vestea bună și să aducă eliberare, iar Evangheliile Îl prezintă pe Isus străbătând cetățile și satele, predicând Evanghelia Împărăției și vindecând bolnavii.
Isus Însuși a citit în sinagoga din Nazaret cuvintele profetului Isaia și a declarat că Scriptura respectivă se împlinea înaintea celor care Îl ascultau.
Alte profeții arătau că Mesia avea să vorbească în pilde și să devină o lumină pentru neamuri. Evangheliile descriu tocmai această lucrare: mesajul lui Hristos depășește granițele unui singur popor și este destinat întregii omeniri.
2. Împăratul care intră în Ierusalim pentru a suferi
Cu secole înainte, Zaharia descrisese venirea Împăratului în Ierusalim: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar...” (Zaharia 9:9).
Evanghelia după Matei relatează intrarea lui Isus în Ierusalim în acest mod, în timp ce oamenii Îl întâmpinau și își așterneau hainele și ramurile înaintea Lui. Dar drumul Împăratului nu conducea atunci către un tron pământesc, ci către cruce.
Isaia Îl descrisese pe Robul Domnului ca fiind disprețuit și părăsit de oameni. Zaharia vorbește despre Păstorul lovit și despre risipirea oilor. Psalmii descriu batjocura, iar alte texte profetice sunt puse de Noul Testament în legătură cu suferințele lui Hristos (Isaia 53). În timpul judecății Sale, Isus nu răspunde acuzațiilor, ceea ce materialul pune în legătură cu Isaia 53:7. La cruce este batjocorit, într-un mod asemănător celui descris în Psalmul 22.
Chiar și trădarea este prezentată în detaliu. Zaharia vorbește despre treizeci de arginți, iar Matei relatează că Iuda Iscarioteanul L-a trădat pe Isus tocmai pentru această sumă.
Însă, ceea ce oamenii ar fi putut considera o înfrângere este prezentat de Scriptură ca parte a planului lui Dumnezeu.
3. Crucea – Mesia poartă păcatul omului
Centrul mesajului mesianic creștin nu este doar faptul că Mesia avea să sufere, ci motivul suferinței Sale. În Isaia 53 se declară: „Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.”
Noul Testament prezintă moartea lui Hristos în aceeași perspectivă. Apostolul Pavel rezumă Evanghelia afirmând că Hristos a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat și a înviat a treia zi.
Prin urmare, crucea nu este doar relatarea morții unui om nevinovat. În centrul Evangheliei se află convingerea că Domnul Isus a luat asupra Lui păcatul omului, făcând posibilă împăcarea acestuia cu Dumnezeu.
Isaia vorbește și despre Mesia care mijlocește pentru cei vinovați. Pe cruce, Isus Se roagă: „Părinte, iartă-i, căci nu știu ce fac.” Chiar în mijlocul suferinței Sale, El mijlocește pentru cei păcătoși.
Alte detalii sunt asociate în text cu evenimentele crucificării: oasele Sale nu sunt zdrobite, iar după moarte trupul Său este așezat în mormântul nou al unui om bogat, Iosif din Arimateea.
4. Mormântul nu a fost sfârșitul
Dacă relatarea s-ar fi încheiat la mormânt, mesajul creștin ar fi fost cu totul diferit. Însă Scripturile vorbesc despre biruința asupra morții. Psalmul 16 exprimă nădejdea că Sfântul lui Dumnezeu nu va fi lăsat să vadă putrezirea, iar Isaia 53 vorbește despre Robul care, după ce Își aduce viața ca jertfă pentru păcat, Își va continua lucrarea.
Evanghelia proclamă răspunsul: „Nu este aici, ci a înviat!”
Cartea Faptele Apostolilor afirmă că, după suferința Sa, Isus S-a arătat viu ucenicilor timp de patruzeci de zile. Iar Pavel include moartea, îngroparea și învierea lui Hristos în însăși esența Evangheliei.
Învierea schimbă totul. Cel răstignit nu rămâne în mormânt. Moartea nu are ultimul cuvânt. De aici începe și misiunea mondială a Evangheliei. Isus Își trimite ucenicii să facă ucenici din toate neamurile, iar mesajul despre mântuire ajunge treptat până la marginile pământului.
5. Prima venire ne îndreaptă privirea către a Doua Venire
Există însă o dimensiune a profețiilor mesianice care, potrivit interpretării prezentate în materialul de bază, privește încă viitorul. Scriptura vorbește despre o zi în care Mesia nu va mai veni în smerenia Betleemului, ci în putere și slavă.
Daniel descrie o perioadă de strâmtorare fără precedent, iar Domnul Isus vorbește în Matei 24 despre un necaz deosebit. Ierusalimul ocupă un loc central în mai multe dintre aceste profeții, iar Zaharia îl descrie drept un punct de confruntare pentru popoare.
Ioel vorbește despre strângerea neamurilor pentru judecată, iar Apocalipsa descrie adunarea împăraților pământului pentru conflictul zilei celei mari.
În mijlocul acestor evenimente apare însă figura centrală a întregii profeții biblice: Mesia.
Daniel Îl vede pe „Fiul Omului” venind pe norii cerului. Isus folosește aceeași imagine atunci când vorbește despre revenirea Sa: „...vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și mare slavă.” (Matei 24:30).
Prima dată a venit în smerenie. A Doua Sa Venire este descrisă în termenii puterii și slavei.
6. Cel străpuns Se va întoarce
Una dintre cele mai impresionante legături dintre prima și a Doua Venire apare în Zaharia.
Profetul vorbește despre Cel „pe care L-au străpuns”, iar Apocalipsa reia această imagine: „Iată că El vine pe nori. Și orice ochi Îl va vedea; și cei ce L-au străpuns.”
Cel care a purtat coroana de spini este Același care Se va întoarce în slavă. Cel care a fost judecat de oameni este prezentat de Scriptură drept Cel care va judeca lumea. În fața manifestării măreției și judecății lui Dumnezeu, oamenii caută să se ascundă (Isaia 2 și Apocalipsa 6).
Zaharia 14 adaugă un alt element: venirea Domnului pe Muntele Măslinilor. În Faptele Apostolilor, după înălțarea lui Isus de pe Muntele Măslinilor, ucenicilor li se spune că El va reveni așa cum L-au văzut plecând.
7. De la război la Împărăția păcii
Profețiile despre revenirea lui Mesia nu se termină însă cu judecata. Ele conduc către restaurare. Isaia descrie o vreme în care Dumnezeu va judeca între popoare, iar săbiile vor fi transformate în fiare de plug. Omenirea, atât de profund marcată de războaie, violență și nedreptate, va cunoaște în cele din urmă domnia dreptății.
Apocalipsa 20 vorbește despre domnia lui Hristos și despre împărăția Sa, iar materialul leagă această perspectivă de promisiunile profetice ale Vechiului Testament.
În această perspectivă profetică este prezent și Israel. Isaia vorbește despre binecuvântarea lui Israel împreună cu alte popoare, iar Pavel declară în Romani 11 că „tot Israelul va fi mântuit”.
Dar nici aceasta nu reprezintă finalul istoriei biblice. Scriptura ne conduce către un cer nou și un pământ nou.
Apocalipsa descrie momentul în care Dumnezeu va locui cu oamenii: „El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi.”
Aceasta este destinația finală a istoriei răscumpărării: nu haosul, nu războiul, nu moartea, ci prezența lui Dumnezeu împreună cu poporul Său.
8. Isus Hristos – Mesia care a venit și care va reveni
Profețiile despre Mesia transmit un mesaj care traversează întreaga Scriptură.
El trebuia să vină. Și a venit.
Trebuia să Se nască în Betleem, să vestească Evanghelia, să fie respins și trădat, să sufere pentru păcatele oamenilor, să moară și să învieze.
Dar Scriptura spune că istoria nu s-a încheiat cu înălțarea Sa la cer. El va veni din nou.
Prima dată a venit ca Mielul care ridică păcatul lumii. La revenirea Sa, Scriptura Îl prezintă ca Împărat și Judecător.
Prima dată oamenii I-au pus o coroană de spini. La revenirea Sa, autoritatea Sa va fi recunoscută.
Prima dată a fost respins de mulți. La revenirea Sa, „orice ochi Îl va vedea”.
De aceea, profeția biblică nu ne-a fost dată doar pentru satisfacerea curiozității cu privire la viitor. Ea ne pune înaintea unei întrebări personale. Evanghelia nu ne cheamă să calculăm data revenirii Sale, ci să fim pregătiți pentru întâlnirea cu El.
Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre și a înviat. Prin El, Dumnezeu oferă iertarea și viața veșnică celui care se pocăiește și crede.
Același Isus care a venit în Betleem Se va întoarce. De aceea, chemarea lui Dumnezeu este pentru astăzi.
Nu amâna. Întoarce-te la Dumnezeu, crede în Domnul Isus Hristos și primește prin El darul mântuirii și al vieții veșnice.
Isus Hristos este Mesia. El a venit. El a murit. El a înviat. Și El va veni din nou.
AMIN! MARANATA!
Pe această temă, puteți viziona și un scurt film în limba engleză despre profețiile biblice și revenirea Domnului Isus Hristos:
JESUS CHRIST IS COMING AGAIN – YouTube
