1. Semnele sfârșitului: judecata de avertisment din Europa
Trăim vremuri de o gravitate deosebită, în care pământul însuși pare să strige sub povara păcatului omenesc. Seceta severă care lovește în mod repetat diferite regiuni ale Europei, temperaturile extreme, incendiile, războaiele și nesiguranța care cuprinde lumea ar trebui să ne determine nu numai să căutăm explicații naturale, economice sau politice, ci și să ne întrebăm dacă Dumnezeu nu cheamă din nou omenirea să se oprească și să privească spre El.
Biblia ne arată că Dumnezeu este Stăpân peste creație și că, de-a lungul istoriei biblice, El a folosit uneori chiar seceta și lipsa roadelor pentru a trezi un popor care se îndepărtase de El.
În Deuteronomul 11:16-17, Dumnezeu avertiza:„Vedeți să nu vi se amăgească inima și să vă abateți, ca să slujiți altor dumnezei și să vă închinați înaintea lor. Căci atunci Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră; ar închide cerurile și n-ar mai fi ploaie; pământul nu și-ar mai da roadele.”
Pământul uscat ar trebui, așadar, să ne determine să ridicăm din nou ochii spre cer.
2. Seceta și chemarea lui Dumnezeu la întoarcere
Biblia prezintă în repetate rânduri seceta nu doar ca pe o realitate naturală, ci și ca pe un context în care omul este chemat să-și cerceteze relația cu Dumnezeu. Profetul Ieremia descria dramatic: „Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în țară, și plugarii, înșelați în nădejdea lor, își acoperă capul.” (Ieremia 14:4). Iar în vremea lui Ilie, cerul a fost închis pentru o perioadă:„Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel... că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.”(1 Împărați 17:1).
Dar scopul avertismentului lui Dumnezeu nu este doar pedeapsa. Dumnezeu cheamă omul la întoarcere. Una dintre cele mai cunoscute promisiuni ale Vechiului Testament spune: „Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara.”(2 Cronici 7:14)
Aceasta este perspectiva de care lumea noastră are din nou nevoie: smerenie, pocăință și întoarcere la Dumnezeu.
3. O lume care trebuie să privească semnele vremurilor
Seceta nu este singurul motiv pentru care generația noastră trebuie să se trezească.
Domnul Isus a vorbit despre o perioadă în care lumea va fi zguduită de războaie, foamete, cutremure și alte tulburări.
El a spus: „Veți auzi de războaie și vești de războaie... Un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății și, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi.” (Matei 24:6-7). Iar în Luca 21:11 citim: „Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete și ciumă; vor fi arătări înfricoșătoare și semne mari în cer.”
Nu știm exact care este ziua revenirii lui Hristos. Domnul Isus Însuși a spus: „Despre ziua aceea și despre ceasul acela nu știe nimeni.” (Matei 24:36). Dar același Isus ne-a poruncit să veghem și să discernem vremurile: „Tot așa, și voi, când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși.” (Matei 24:33)
Așadar, răspunsul creștinului trebuie să fie vegherea.
4. Fenomenul „Omega” și un simbol care ne trimite spre Hristos
În această perioadă se vorbește și despre anumite blocaje atmosferice denumite „Omega”, datorită configurației lor asemănătoare literei grecești Ω. Din punct de vedere meteorologic, aceasta este originea denumirii. Nu trebuie să afirmăm că numele fenomenului reprezintă în sine împlinirea unei profeții biblice.
Dar pentru omul care cunoaște Scriptura, cuvântul Omega nu poate să nu amintească de una dintre cele mai impresionante declarații ale Domnului Isus Hristos: „Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul.”
(Apocalipsa 22:13).
Alfa este prima literă a alfabetului grecesc. Omega este ultima. Mesajul este extraordinar: Hristos este Domnul începutului și Domnul sfârșitului. Istoria omenirii nu este un șir nesfârșit de evenimente fără destinație. Ea a avut un început și se îndreaptă spre un moment stabilit de Dumnezeu. Nu fenomenul meteorologic „Omega” hotărăște sfârșitul acestei lumi.
Isus Hristos, Alfa și Omega, este Domnul istoriei. El a fost înaintea noastră. El este astăzi. Și El va avea ultimul cuvânt.
5. Lumea aceasta se îndreaptă spre judecată
Omul modern încearcă să construiască o lume în care Dumnezeu devine tot mai puțin relevant. Știința avansează, tehnologia se dezvoltă, inteligența artificială transformă societatea, iar omul ajunge să creadă că poate controla aproape orice.
Dar există trei lucruri pe care omul nu le poate elimina: păcatul, moartea și întâlnirea cu Dumnezeu.
Scriptura declară: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.” (Evrei 9:27).
Apostolul Pavel avertiza: „Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate.” (Faptele Apostolilor 17:30-31).
Iar Domnul Isus spune:„Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”(Matei 16:27).
Apocalipsa ne descoperă măreția acelei zile: „Iată că El vine pe nori. Și orice ochi Îl va vedea.” (Apocalipsa 1:7).
Va veni, așadar, o zi în care lumea Îl va întâlni pe Acela pe care astăzi Îl poate ignora. Dar tocmai aici începe vestea minunată a Evangheliei. Înaintea judecății, Dumnezeu a ridicat o Cruce. Crucea lui Hristos – singura cale de salvare.
Dumnezeu nu dorește pierzarea omului. Înainte ca Hristos să vină ca Judecător, El a venit ca Mântuitor. Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om și a mers la Golgota, unde a luat asupra Lui păcatul nostru. Scriptura spune: „Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi.” (1 Corinteni 15:3). Și: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn.” (1 Petru 2:24).
Aceasta este inima Evangheliei. Omul vinovat nu se poate salva singur. Faptele bune nu pot șterge păcatul. Religia nu poate înlocui nașterea din nou. Civilizația nu poate învinge moartea. Există o singură cale. Domnul Isus a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6).
Iar apostolii au proclamat: „În nimeni altul nu este mântuirea.” (Faptele Apostolilor 4:12). Crucea ne arată cât de grav este păcatul, dar și cât de mare este dragostea lui Dumnezeu: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”
(Ioan 3:16).
6. Chemarea lui Dumnezeu pentru generația noastră
Dacă Dumnezeu vorbește prin Cuvântul Său, atunci întrebarea decisivă este: cum trebuie să răspundem?
Mesajul Domnului Isus a fost limpede încă de la începutul lucrării Sale:„Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.”(Marcu 1:15).
Acesta este mesajul de care lumea are nevoie. Nu este suficient să găsim soluții pentru secetă. Nu este suficient să construim tehnologii mai performante. Nu este suficient să încercăm să facem lumea mai sigură. Omul trebuie să se împace cu Creatorul său. Pocăința înseamnă recunoașterea păcatului, întoarcerea de la el și întoarcerea inimii spre Dumnezeu, prin credința în Isus Hristos.
Scriptura spune: „Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele.” (Faptele Apostolilor 3:19).
Și există încă speranță, pentru că Dumnezeu: „Nu dorește ca niciunul să piară, ci toți să vină la pocăință.” (2 Petru 3:9).
Dar chemarea lui Dumnezeu are un cuvânt esențial: ASTĂZI. „Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” (2 Corinteni 6:2)
Isus Hristos vine din nou. Crucea nu a fost sfârșitul. Hristos a înviat. S-a înălțat la cer. Și a promis că Se va întoarce. Înainte de plecarea Sa, El le-a spus ucenicilor:„Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine.” (Ioan 14:3)
La înălțarea Sa, îngerii au declarat: „Acest Isus... va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.” (Faptele Apostolilor 1:11).
Iar apostolul Pavel descrie speranța credincioșilor: „Însuși Domnul... Se va coborî din cer.”(1 Tesaloniceni 4:16). Aceasta este speranța Bisericii.
Dar pentru lumea nepocăită, revenirea Lui înseamnă judecată. De aceea Isus ne avertizează: „Vegheați dar, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru.”
(Matei 24:42).
7. Alfa și Omega – ultimul cuvânt Îi aparține lui Isus Hristos
Seceta va trece. Valurile de căldură vor trece. Războaiele vor trece. Guvernele vor trece. Civilizațiile vor trece. Chiar cerul și pământul de acum vor trece.
Dar Isus spune: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”
(Matei 24:35) De aceea, atunci când auzim astăzi cuvântul „Omega”, să ne amintim mai întâi nu de un fenomen meteorologic, ci de Cel care este adevăratul Alfa și Omega.
Istoria a început prin voia Lui și tot prin voia Lui va ajunge la împlinirea ei. El este Creatorul. El este Mântuitorul. El este Judecătorul. El este Împăratul care vine. Iar aproape ultimele cuvinte ale întregii Scripturi sunt cuvintele Sale: „Da, Eu vin curând.” (Apocalipsa 22:20)
De aceea, mesajul acestor vremuri nu trebuie să fie unul al panicii, ci al unei urgențe spirituale. Dacă nu L-ai primit pe Isus Hristos, nu amâna. Pocăiește-te de păcatele tale. Crede în jertfa Fiului lui Dumnezeu de la Cruce. Cere-I iertare. Predă-I viața ta. Împacă-te cu Dumnezeu cât timp ușa harului este încă deschisă. Pentru că Cel care a spus: „EU SUNT ALFA ȘI OMEGA, ÎNCEPUTUL ȘI SFÂRȘITUL” a spus și:„DA, EU VIN CURÂND.”
Iar răspunsul celor care Îl așteaptă rămâne același: „Amin! Vino, Doamne Isuse!”
(Apocalipsa 22:20)
